11 / 11 – ziua creaţiei

Am trecut, iar, prin ziua aceasta magică! 11 noiembrie! O zi cu o puternică încărcătură energetică. Creativă.

Ideal este să foloseşti în această zi imaginea mentală a ceea ce doreşti să creezi. A ceea ce doreşti să primeşti de la univers. Cuvântul îşi are şi el forţa lui, dar imaginea mentală este cu mult mai puternică!

Altfel spus, ai grijă ce îţi doreşti în această zi pentru că se va materializa mai curând decât crezi!

Eu am avut grijă să mă gândesc la căsuţa aceea! Rodul proiectului de 5 ani pe care l-am început acum o lună. AMR 59 de luni! Printre palete şi coduri de produse, mai luam câte o pauză de imagineală! De creaţie mentală. De construit.

Căsuţa cu două camere – un dormitor şi o cameră de lucru – baie, bucătărie şi un cerdac minunat, plin cu flori! Cu o măsuţă şi câteva scaune comode… Cerdacul are vederea spre grădina cu flori… Şi livadă. În spatele casei este grădina de legume… În care dau roade cele mai faine idei ale permaculturii! Straturi suspendate, culturi amestecate, plante fericite şi pline de elemente nutritive! Şi sera îngropată pe jumătate în pământ – proiectul lui Steluţu care vrea salată toată iarna! Şi spanac!

Pe lângă casă trece un pârâu… Iar dacă treci pârâul, ajungi în pădurea plină cu ciuperci de la poalele muntelui! Ciuperci comestibile!

Vecinii sunt la ceva distanţă, dar sunt oameni faini, cu care vorbim nestingheriţi despre permacultură şi soluţii noi, sustenabile, pentru gospodăriile noastre.

Pisica Sfâr toarce nestingherită, la soare, în cerdac. Lângă maidanezul Creţulică. Cele 3 găinini ciugulesc nestingherite în partea dinspre pârâu. Păzite cu străşnicie de Costică – cocoşul pintenat!

Păsărelele ciripesc.

Rar dacă trece câte o maşină pe drumul de pe lângă casă. Oricum, de pe cerdac nici nu se aude, pentru că e distanţă mare până la poartă.

Avem apă bună, vie! Trasă de la un izvor care vine direct din munte! Până în casă!

Şi curent de la panourile solare de pe acoperiş.

…..

Azi încercam să găsesc o poză cu căsuţa asta, aşa că am googălit după “case ţărăneşti cu cerdac şi pârâu”…

După câteva minute de privit imagini, am vut o revelaţie!

Ţăranii noştri, frate, ştiau să îşi construiască vetrele! Căsuţele! Locurile pentru trai! Privesc imaginile cu casele vechi, ţărăneşti, cu cerdac, cu pereţii sau lemnăria vopsite în albastru acela azuriu… Şi mă simt acasă

E armonie în jurul acelor case… E pace şi linişte… E un loc unde poţi auzi universul… Unde primeşti informaţiile de care ai nevoie… Unde primeşti resursele de care ai nevoie… Unde te regăseşti!

În contrast, casele moderne, cu etaj… par lipsite de suflet. Greoaie. Tăcute. Încăpăţânate. Încremenite în nemişcare. Fără viaţă…

Aţi observat?!

Iată câteva poze cu case ţărăneşti.

Şi acum câteva poze cu case moderne de pe la munte.

Vedeţi şi voi diferenţa???!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *