Când se aşterne liniştea şi florile înfloresc

E o zi liniştită.
Lucrăm azi. Peste câteva ore va trebui să purcedem spre depozit.
Plouă. Bate vântul. E friguleţ. Am închis geamul care, de obicei, stă deschis. Prea şuieră vântul prin el…
Puii de muşcată pe care i-am “împrumutat” dintr-un ghiveci de pe afară, s-au prins. Toţi! De acum cele patru firicele au început să crească, iar frunzele sunt tot mai mari şi mai zdravene. Erau atât de pipernicite, că nu credeam că se vor prinde! Dar au izbândit!
Orhideea, de mai bine de patru luni, înfloreşte într-una! N-am apucat să îi tai tija cu flori, căci mereu au crescut noi boboci pe ea!
Crinul păcii nu prea a mai înflorit în ultima vreme… Dar acum văd că se ridică iar florile. Mijesc dintre frunzele verzi. Albe. Mari. Hotărâte.
În mica grădină de sub fereastră, aşezată fie pe micul pervaz, fie pe micul troler, mai avem busuioc. El e cam nehotărât. Ceva nu îi place acum. Era ditamai tufa când am luat ghiveciul. Acum au rămas doar 3 fire. Pipernicite. Timide. Am folosit frunzele ca să le pun în apa de băut. Cică ar fi ceva bun pentru organism.
Mă simt împăcată. Calmă. Am dormit bine. Mult mai bine ca ieri. Când m-am perpelit ca un “iepuroi”. Cum a zis Lulu’. M-a mâncat pielea! Nu, nu e nicio exemă Numai că eu nu reuşeam să îmi găsesc locul. Nicicum! Când părea că, gata, în sfârştit, am găsit locul de somnic, mă lua o mâncărime teribilă! Mii de scurtcircuite! De săream din pat! Am mai avut “mâncărimi” de acest gen, dar niciodată atât de intense! Efectiv nu am putut adormi… A fost o noapte grea… În timpul unui acces de scărpinat, Lulu’, care dormea liniştit, a murmurat… “Parcă eşti un iepuroi”… M-a bufnit râsul, el s-a trezit. A început să râdă.
-Nu mai sunt îngeraş acum? Am devenit “iepuroi”?
-Nuuuu! Eşti tot un îngeraş. Care se scarpină ca un… iepuraş…
Am adormit, într-un final. Pe la 3 dimineaţa. Şi m-am trezit la 11! Nu ştiam ce să fac mai întâi! Am renuţat la cafea şi la smoothie. Am sărit direct sub duş şi am încălzit mâncarea de prânz. Căci îndată plecam la lucru.
Lulu’ tot meştereşte ceva lângă mine. Se trezeşte întotdeauna înaintea mea şi îşi instalează masa de lucru – nu avem birou, dar foloseşte cutia de la laptop pe post de suport. Butonează, într-una. El e în continuu studiu! Mereu în căutare de ceva nou. Pot spune că Lulu’ e pasionat de studiu! E un veşnic cercetător! Din naştere! Rar dacă îl văd stând degeaba. Şi mereu îi vin idei noi! Multe idei noi! E un generator de idei! Bine, el cunoaşte foarte bine lumea internetului şi a tot ce se ascunde în spatele lui. Caută metode de a genera venituri fără a munci prea mult. Eu nu înţeleg mare lucru. Şi nici nu vreau… Însă, când pot să îl ajut, o fac. După ce el îmi face instructajul.
Dintre noi doi, el e cel pasionat de cifre. El ţine socotelile. Iar pentru mine e minunat că nu mai trebuie să fac asta! Am cedat bucuroasă frâiele! Dar deciziile le luăm împreună. Întotdeauna. Eu mă bazez pe intuiţie – el pe calcule şi statistici.
Acum e fericit că a mai descoperit ceva ce căuta de multă vreme! Nu mă întrebaţi despre ce e vorba – mi-ar fi greu să explic…
Ascult 10 Hours of Relaxing Music: Piano Music, Positive Music, Study Music (Madison)…
La lucru ascult teatru. Muuult! Până se descarcă şi căciula şi urechelniţa. Aşa rezist. Nu mă mai plictisesc. Îmi ţin mintea ocupată. Full time! Dar nici nu mai aud nimic din jur. Uneori oamenii se opresc să îmi vorbească, iar eu, cu jumătate de minte în piesa de teatru şi cealaltă în lolop şi palet, doar le zâmbesc frumos. Tâmp. Fără dram de minte. Că nu mai e disponibilă. Ei se uită câş la mine, abandonează dialogul şi apoi pleacă mai departe, convinşi că nu ştiu engleză. Who cares?!
E mult material pe youtube! Acum am o listă luuungă cu piese de teatru – dramă, comedie, poliţise şi vreo două basme! Unele le ştiu din copilărie! Erau inregistrate pe viniluri! Căci aveam pick-up şi zeci de plăci cu poveşti sau teatru! Veneau copiii la mine şi le ascultam. Uneori ore în şir! Le redescopăr cu încântare!
Deci, am găsit soluţia. Pe moment. Căci nu ştiu ce o să fac când nu va mai fi chip să stau cu fesul pe cap! Deja începe să îmi fie prea cald. Dar prefer să transpir…
Deci – e linişte pe aici şi florile înfloresc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *