Un om înţelept nu se teme de singurătate. El poate trăi fiecare clipă într-o împăcare deplină. Şi are o singură dorinţă – evoluţia spirituală.
Atunci când te cunoşti, când ştii din ce aluat eşti făcut şi către ce orizont priveşti, singurătatea nu mai este o problemă. Aştepţi cu zâmbetul pe buze ca partenerul potrivit să apară. Şi tot ce îţi doreşti este evoluţia spirituală.
Uneori ştii că l-ai găsit! Partenerul acela potrivit. Îi vezi potenţialul! Dar se întâmplă ca el să nu fie încă, suficient de matur pentru acea relaţie. Şi atunci mai aştepţi o vreme. La fel. Cu zâmbetul pe buze.
Probabil te întrebi acum – de ce un om înţelept ar mai avea nevoie de un partener?!
Pentru că tot ceea ce trăieşti de unul singur, în doi capătă mult mai multe valenţe şi sensuri! Devine mai intens! Iar evoluţia spirituală este potenţată!
Imaginează-ţi că universul pune unul lângă altul: o femeie fericită şi împăcată cu singurătatea, o femeia care se cunoaşte şi işi cunoaşte orizontul şi un bărbat care, la fel e: se cunoaşte pe sine, ştie din ce aluat este făcut, nu se teme de singurătate şi, mai mult, ştie cum poate polariza şi acorda o femeie. Cei doi de mai sus privesc spre acelaşi orizont şi anume – evoluţia spirituală.
Binecuvântată este întâlnirea lor! Drumul lor se deschide de la sine şi întregul Univers pare a lucra în favoarea lor! Ei pot înfăptui tot ceea ce îşi propun, fiind extrem de creativi!
Ei simt la fel şi pot comunica telepatic. Chiar dacă sunt la distanţă, ei sunt conectaţi în permanenţă prin legături subtile, energetice.
O astfel de întâlnire este o experienţă inedită, de o mare intensitate emoţională şi cu o mare putere de purificare. Ambii parteneri au ocazia să evolueze împreună spiritual, potenţându-se unul pe celălalt. Ei nu au nevoie să se cunoască nici măcar unul pe celălalt, pentru că sunt la fel – suflete gemene! Şi pot duce firesc cunoaştere şi autocunoaşterea mai departe, pentru că ştiu tot ce le este necesar pentru a porni, împreună, pe un drum ascendent pe verticală.
O astfel de relaţie, deşi este un dar divin, are nevoie de atenţie şi înţelepciune pentru a-şi împlini menirea. Sigur, tot bărbatul are cheia! Dar, de data aceasta, rolurile – femeie, bărbat – se vor schimba! Fiecare dintre ei experimentând, deopotrivă, ambele valenţe!
O relaţie împlinită cu potenţialul evoluţiei spirituale este aceea în care femeia şi bărbatul se contopesc în fiecare clipă. Sunt două energii care îşi schimbă mereu polaritatea. Femeia poate deveni bărbat… Bărbatul poate deveni femeie… Cei doi ajung curând să semene la nivel fizic.
Vreau sa-ti spun ca m-ai bagat in ceata. Ce-are s…a cu prefectura ! Eu credeam ca toti oamenii se tem de singuratate atat la tinerete dar mai ales la batranete. Iar natura ii invata de bine, sa faca ce fac si sa nu ajunga singuri la batranete iar cand mor sa-i ingroape primaria. Iar pentru ceea ce fac nu prea e nevoie de un anume partener “potrivit” si nici de evolutia spirituala. Sau poate asa se chiama acum. Adica atunci cand un barbat se culca cu o femeie se spune ca ambii evolueaza spiritual ? N-am inteles. Eu stiu ca atunci cand e vorba de un barbat si o femeie automat vine vorba si de culcat nu de evolutie spirituala. De culcatul asta depinde viitorul relatiei iar cheia e la femeie. Daca gainii ii place cum o calca cocosul vecinului inseamna ca mai tot timpul o s-o gasesti in ograda vecinului. Si n-o s-o intereseze nici cum canta cucurigu si nici daca e soare sau ploua. Iar daca o s-o intrebe vreo reportera daca si-a gasit perechea potrivita, gaina va arata cu ciocul inspre ograda vecinului si va cotcodoci bucuroasa si enigmatic. Nicio vorba despre evolutia spirituala. N-ai sa auzi nicio femeie la batranete spunandu-i alteia :- Vai tu, ce bine am evoluat spiritual cand eram in relatie cu Vasile ! In schimb o sa-si aduca aminte de multe momente “frumoase” cand venea Vasile pe la ea si “stateau de vorba ” ! Situatia asta de care faci tu vorbire cu femeia si barbatul care sunt capabili sa-si schimbe rolurile este ipotetica, ireala. De cand lumea si pamantul barbatul este barbat si se gandeste cum sa faca sa intre in gratiile femeii iar femeia este femeie si atunci cand ii place un barbat nu stie cum sa faca sa se impiedice mai repede. In rest exista femei solitare care accepta sa fie singure, se simt bine sa fie singure. Poate sunt si frigide. Din cand in cand isi aduc aminte ca sunt totusi femei, ademenesc un barbat, isi potolesc oarecum poftele dupa care gasesc barbatului nod in papura si-l parasesc zicandu-si ca de fapt nu era sufletul pereche, nu “evolua spiritual” prea bine, era betiv si curvar. Si gata, altul la rand, peste un timp, ca cei prea mult strica.
:)) Ai si tu dreptate! M-am distrat citind randurile tale!
Multumesc pentru comentariu! E savuros! Suntem multe femei care gandim asa! Sau am facut-o la un moment dat.
Atata doar – eu simt un pic mai mult ca gaina din ograda vecinului. Si, desi nu sunt frigida, nu mai caut de ceva vreme nici sa imi umplu singuratatea si nici un cocos. Imi doresc sa devin un om mai bun – adica sa evoluez spiritual.
Ce am scris mai sus are legatura cu felul in care un partener potrivit te poate ajuta pe drumul acesta, potentandu-te din toate punctele de vedere – fizic, emotional, spiritual. Pur si simplu, in prezenta lui devi un om mai creativ, mai prezent, mai bun…
Si, daca am scris asta, este pentru ca o traiesc acum…
“Evoluția spirituală începe în clipa în care încetăm să-i mai acuzăm pe ceilalți pentru necazurile noastre, pentru că înțelegem că ele sunt reflexul propriilor noastre răni. Atitudinea spirituală începe în momentul când încetăm să mai așteptăm de la ceilalți să ne satisfacă nevoia de iubire și de atenție și înțelegem că putem fi stăpânii propriei noastre vieți abandonând controlul și conectându-ne la ființa noastră interioară. Bonus: conștiința lărgită ne va permite să vedem în ceilalți niște ființe rănite și stângace, desigur, dar și cu o parte luminoasă.” ( Text luat de pe net.)
Deci este vorba de incetarea unor actiuni proprii : nu mai acuzam pe nimeni si nu mai asteptam de la nimeni sa ne iubeasca si sa ne dea atentie. Adica mai pe romaneste trecem intr-o etapa de masturbare sufleteasca daca se poate spune asa. Ne uitam la barbati ( daca esti femeie) ii privim cu mila stiind ca sunt fiinte ranite si stangace dar care au o parte luminoasa. Si ne linistim gandind ca acum avem o “constiinta largita”. Dupa care ne uitam in oglinda si ne iubim din nou, ne mangaiem, ne spunem vorbe frumoase, ne scriem poezii de dragoste, etc.
Sau,…. tinere si frumoase fiind ( treaba asta se face la tinerete, asa cam pe la 25 de ani) gasim un profesor universitar prezentabil si cu ceva cash, il facem sa se indragosteasca de noi, daca e insurat il divortam si il atragem intr-o relatie spunandu-ne ca am gasit persoana potrivita alaturi de care dorim si putem sa evoluam spiritual. Nu spunem nimic despre cei doi copii mari ai respectivului ramasi fara tata. Si evoluam spiritual devenind mai bune : terminam liceul, facem o facultate la Spiru Haret sau Romano-Americana, prindem un post bun si bine remunerat de preferinta la ASF, parlament, guvern( prin relatiile D-lui Profesor), primim o masina bengoasa drept cadou de la acelasi Domn Profesor, poate si o vilisoara, ca de, ne iubim mult si trebuie sa evoluam spiritual. Nu facem copii ca nu e in trend si uite-asa trec ceva ani, Domn Profesor imbatraneste, iese la pensie, pensia nu e grozava, mai are de achitat rate la banca pentru vila si masina cumparate pe numele nostru. Ati observat ca la parlament si la guvern e plin de persoane relativ tinere ? Pai ce, nu putem gasi niste admiratori generosi ? Sau chiar oameni de afaceri care ar dori excorte tinere si evoluate spiritual ?
Ba da. De la o posta se vede ca Domn Profesor n-a evoluat spiritual si de la un timp nu mai poate da meditatii avand ceva probleme cu niste dureri de stomac si la urma urmei nu e sotia lui si nu are obligatia sa stea cu el pana la moartea lui. Asa ca ii spune adevarul adica nu se mai potrivesc, el nu o mai iubeste ca la inceput, bla, bla, bla. Si uite-asa ea ramane cu facultatea facuta (particular) cu jobul, cu casa si masina si cu libertatea de a mai “evolua spiritual” cu altii intr-o noua etapa mult mai inalta si consistenta. Ce pacat ca Johanis asta nu are si el, acolo, un baiat !