“Îngeraş drag şi scump”

Nu ştiu cum este viaţa pentru alţii, dar pentru mine, mulţi ani, ea a fost un lung şir de suferinţe, tristeţi, depresii, lipsă de perspective… Fără motiv! Pentru că pot spune că m-am născut ca fiind un om complet dotat, cu aptitudini şi daruri diverse şi că am avut parte de multe lucruri minunate de-a lungul timpului. Mie, însă, mi-a lipsit capacitatea să ies din frământările interioare şi doar să mă bucur de ceea ce trăiam, cu încrederea că totul, cumva, are o soluţie perfectă, pe care nu trebuie să o găsesc eu, căci ea singură va veni la mine!

Au fost şi momente de relaxare, de curcubee sufleteşti în care uitam de toate, într-un hohot interminabil de râs. Sau de plâns de fericire. Da, au fost şi astfel de clipe de atingere a unei stari de relaxare şi împăcare. De credinţă. De încredere. Dar au fost doar clipe trecătoare, menite să mă echilibreze pentru o scurtă perioadă de timp.

Tristeţea revenea curând. Uneori parcă şi mai aprigă ca înainte… Gâtlejul se încleşta din nou în disperarea surdă de a respira o gură de aer curat… De a ieşi din negura aceea.

Am lucrat cu mine însămi. Mi-am eliminat tiparele de gândire negativă. Am devenit mai tăcută şi mai contemplativă. Mai atentă la felul în care folosesc cuvintele. Aşa am descoperit jurnalul, apoi scrisul – ca terapie pentru minte, vorbă şi suflet…

O vreme simţeam că fac progrese, începeam să simt că pot prelua controlul, că pot fi stăpână pe ceea ce creez în jurul meu. Apoi, brusc, ceva se întâmpla şi dărâmam tot, exact ca atunci când o pală de vânt spulberă un castel de cărţi de joc! Urmau tristeţea, depresia, căderea liberă…

Până acum doar m-am străduit să depăşesc suferinţa. Să o păcălesc cumva. Mi-am înscenat singură divese poveşti, mi-am scris singură rolurile pe care le-am şi jucat. Roluri în care trebuia să fiu fericită.

Rolurile acestea şi-au avut şi ele rostul lor  – m-am învăţat să iubesc şi să primesc iubirea. Desigur, cu multă suferinţă. Şi a mai fost ceva – toate aceste poveşti m-au adus în punctul în care nu îmi mai doream experienţe fizice sau materiale, ci doar spirituale… Abia când am ajuns în etapa în care nu m-am mai legat de partea fizică, de tiparele mentale pe care le aveam, de credinţele şi programele pe care le aveam în mine – multe din ele neştiute, implantate din copilărie… Abia când m-am aşezat tăcută pe bancă, pe marginea vieţii, fără să mai fac planuri şi scenarii, şi am ales să las universul să îmi aducă oameni şi experienţe care să mă ajute să evoluez spiritual, au început schimbări incredibile în jurul meu. Drumul părând să se deschidă pas cu pas.

Azi se împlinesc două luni de cand sunt pe drumul acesta. El a început cu un bilet de avion spre Birmingham. Nu ştiam ce va urma. Erau posibile şi probabile foarte multe lucruri, dar eu nu aveam nici o aşteptare. Şi nici nu îmi făceam griji. M-am lăsat în voia sorţii.

Aşa a apărut Stelian în viaţa mea. Un om complet diferit faţă de felul în care îmi imaginasem eu atâta timp că ar trebui să fie el, partenerul acela divin hărăzit. Bunătatea lui a fost cea care a deschis drumul între noi. A unit inimile noastre. Pentru că nu am mai întâlnit niciodată, la nimeni, atâta bunătate! Naivitate, simplitate, bunătate de la cer şi până la pământ! Cam aşa l-aş descrie pe omuleţul acesta!

El e o steluţă pentru mine… Una care luminează în întuneric, dar şi în lumină…

Steluţa aceasta era pe un site de matrimoniale. Acolo am găsit-o. La poza de profil avea o floricică – şi aceea neclară. Iar la decriere, doar atât: “Mi-aş dori să întâlnesc aici o persoană sensibilă, creativă, independentă… Interese: natura, dezvoltarea personală şi spiritualitatea (nu sunt sigur că prin ”spiritualitate” înţelegem toţi acelaşi lucru).”

I-am scris ceva de genul – “cred ca avem câteceva în comun şi mi-ar plăcea să vorbim”. Şi aşa am început un schimb de mesaje. Mai târziu am aflat că am fost singura care l-a căutat pe acel site, ceea ce l-a uimit. I-am explicat că aşa cum avea configurat profilul, nici nu era de mirare! Că marea majoritate a fetelor se uita în primul rând la poză şi abia apoi la descriere. Eu am fost fascinată de descrierea lui… De ceea ce scria că îşi doreşte… Mi se părea atât de nepotrivit să scrii asta pe un site de matrimoniale! Iar el o făcuse, cu inifită graţie şi naivitate. Iar poza nici nu conta pentru mine.

Eu, cea mai complicată şi alambicată fiinţă de pe planeta asta, am avut şansa să întâlnesc una dintre cele mai pure şi curate fiinţe! Iar ea să vadă în mine un îngeraş! Degeaba îl contrazic, spunându-i că nu sunt deloc un îngeraş! Dimpotrivă! Pentru el eu am fost din prima clipă un îngeraş drag şi scump!

Cei care mă cunosc, o să râdă, aşa cum am râs şi eu! Eu?! Îngeraş drag şi scump?!

Da, dar când imaginea aceasta este dublată de o iubire curată care curge din ambele părţi, începe creaţia şi minunea se întâmplă! Şi devin acum un îngeraş drag şi scump, cu aripile ciufulite şi cu un zâmbet poznaş în colţurile zâmbetului curcubeu care uneşte inimile noastre de cer.

Simt că devin mai bună. Mai împăcată. Am regăsit încrederea în iubire, în faptul că viaţa poate fi frumoasă. În miracolul zilnic. E minunat să mă trezesc în fiecare dimineaţă cu inima asta uşoară! Să regăsesc privirea aceea senină care, probabil, îmi veghează somnul de cel puţin doua ore. Şi care îmi aminteşte că sunt un îngeraş drag şi scump…. Şi că nu pot fi altfel în acea zi!

E minunat să ai lângă tine, asemeni unui far, credinţa şi iubirea unei inimi care vede în tine tot ce este mai frumos şi mai pur! Curând, chiar şi tu, care la început nu te vedeai aşa, începi să simţi că eşti aşa! Iar de aici mai e doar un mic pas până la a deveni un îngeraş drag şi scump. Chiar dacă uşor ciufulit şi nedeprins total cu zborul…

1 thought on ““Îngeraş drag şi scump””

  1. Cand afli ca s-a produs un miracol e bine sa nu faci niciun zgomot iar daca te misti trebuie sa te misti foarte usor in asa fel incat sa nu deranjezi nici aerul. In situatia asta sunt eu acum dupa ce ti-am citit epistola de mai sus. Asa ca nu am sa comentez ci am sa astept sa vad daca miracolul este chiar miracol sau ne-am inselat. La varsta mea nu mai cred de mult ca tot ce zboara se mananca. Am citit multe intamplari si am vazut cu ochii mei multe suflete zdrobite de minciunile dovedite ale unor asa zise suflete pereche. De aceea nu comentez nimic si las timpul sa valideze sau nu acest miracol. Sa ne auzim cu bine peste un an. Astazi este 8 mai 2018, zi in care in 1921 s-a infiintat in Romania P.C.R. de trista amintire.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *