Muncă. Muncă. Şi iar muncă.

Până pe 15 decembrie ne plătesc cu o lira în plus şi, pentru că e o avanlaşă de comenzi – budincile de crăciun să trăiască! – ni se ofera zilnic over time-uri. Poţi lucra şi câte 12 ore pe zi, 7 zile pe săptămână! Adică, poţi deveni robo-lolop! Că tâmpenie mai mare nu există! Am stat şi noi, 4 zile câte 10 ore. Apoi două acasă.

De obicei lucrăm 5 zile câte 8 ore şi stăm o zi acasă. Adică facem o zi de over time pe săptămână.

Apoi am început un alt ciclu de 4 zile de câte 10 ore – dar, după prima zi eu am declarat că ăsta e sclavagism pe lolop! Şi că să se ducă cine vlea, că io nu mai vleau! Nu mai puteam, frate! Cele două ore în plus, de la 22 la 00, în care, efectiv, trăgeam de mine – vorbeam cu picioruşele mele să se mişte: aşa, acum tu, picioruşul meu drept, mişcă-te, că vine şi picioruşul stâng. Copăcel! Până la produsul cela mic după care am alergat jumătate de depozit. Noooo! Nu adormi taman amu!

Dapoi nu aş putea explica de ce aste doua ore erau aşa o probă. Dar erau!

Iar cu banii – nicio poznă! Cu cât munceşti mai mul, cu atât eşti plătit mai prost! Căci cresc taxele! De exemplu: dacă lucrezi 5 zile pe săptămână, câte 7.5 ore pe zi(jumătate de oră e pauza de masă şi ea nu se plăteşte), după impozite şi NINO îţi rămân 322 lire. Efectiv iei 8.60 lire pe oră. Dacă lucrezi 7 zile pe săptămână, câte 12 ore pe zi câştigi 450 lire pe săptămână, deci eşti plătit cu 6 lire pe ora!!!! 

E un bulgar care reuşeşte performanţa. Ne tot uităm la el cum se mistuie, căci, de la o săptămână la alta devine tot mai mic şi mai pământiu. E prima dată în Anglia… şi cam aşa fac noii veniţi – trag tare!

Deci, vă întreb eu: cum credeţi că e mai rentabil?! Să lucrezi pentru statul englez, ca bulgarul, sau valorifici timpul liber în folosul tău.

Iar timpul liber e scurt… Ai tot dormi… Căci, chiar şi după două luni, tot mi se pare muncă grea.

Ieri am luat şi prima atenţionare că nu îmi fac targetul. Fac 76%, când minimul ar fi 80% – asta ca să nu te bâzâie. M-au chemat, cică, să îmi dea sfaturi cum să cresc perfomanţa. Fu distractiv! Exact ca la noi, în România – noi ne facem că vă sfătuim, voi semnaţi, vă vedeţi de treabă. Că ştim că nu se poate face mai mult decât… decât dacă apelaţi la trickuri. Dar, aşa cum v-am zis – nu aveţi voie cu trickuri!

Vreo oră am fost botoasă. Poi, eu am muncit curat, fără trickuri, şi am făcut mai mult decât unii bărbaţi – care fac 24%!!! Unde e dreptatea?!

Apoi mi-am luat o ciocolată caldă şi mi-a trecut.

Luluţu râdea de mine.

-Îngeraş, la Ocado era o fată care lua strike-uri în fiecare săptămână pentru că nu atingea targetul. Dar nu o dădeau afară. Se mişca exact ca melcul. Se ducea semna şi gata. Dacă vrei, le spun să mă cheme pe mine, că le semnez eu toate strike-urile tale. Să nu te mai streseze pe tine. Au şi ei nevoie de hârtia aia. Semnată.

Am scos limba şi am demarat în trombă. Cu lolopul.

-Lasă, că îmi trece! O să pun în practică sfaturile lor şi o să fac şi mai puţin. Dacă mă întreabă “de ce ţi-a scăzut performanţa”, le răspund că am folosit ce mi-au recomandat. Vrei ciocolată caldă????

Sunt unii care au abonament la strike-uri. Săptămânal. Zeci de strike-uri au strâns. Sunt aici de 8 luni.

No, ca să vedeţi că şi pe aici lumea se spoieşte cu var şi statul veghează la veniturile tale. Aşa, ca pe la noi. Poate şi mai abitir, ca aici nu mişcă nimic fără taxe şi NINO.

Serios vă spun!

1 thought on “Muncă. Muncă. Şi iar muncă.”

  1. Munca e grea oriunde, asa ca….. succesuri (vorba EB-ei) ! O sa va intoarceti cu 5 ani mai in varsta si nu stiu zau daca o sa concluzionati ca a meritat. Voi le dati timp si sanatate din timpul si sanatatea voastra. Ei va dau niste lire. Dar daca nu ai alta varianta, asta e ! Pe-aici slaba speranta de revenire la normal, macar……

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *