Cotidian

Rutină

Duminică. Privesc valul de nori care trec în viteză pe cer. Grămadă. Se îmbulzesc într-o pufoşenie albă. Pe fond bleu. Cum numai cerul poate fi… Stau, cumva, la rând. Lipiţi unul de altul. Se împing de la spate.

E fain că, din pat, pot vedea cerul. Da, sunt şi câteva acoperişuri, un gard de brazi, două tomberoane… Dar sus, desupra tuturor, e cerul!

E liniştea aceea de duminică dimineaţa.

Cobor leneş din pat. Cu gândul să îmi fac o cafea. Apoi văd şi cele două banane bine-bine coapte şi ştiu că trebuie să fac şi un smoothie. Apoi văd termosul – ceai pentru job! Farfuriile rămase de la cina de aseară – trebuie spălate… Oooo! Orezul cu lapte, stafide şi nucă a rămas peste noapte aici… E clar că nu mai e bun… Să umplu bidonul cu apă… Şi, dacă tot cobor, să fac şi duş. Apoi pot lenevi liniştită. Încă vreo…. 3 ore. Căci azi lucrăm.

Mă gândesc că dacă eram bărbat nu le-aş fi observat. Toate. Şi aş fi coborât doar ca să îmi fac cafeaua.

Le iau eu, cumva: banane, farfurii, bidon, banane, termos, cutia cu orez, prosopul… Deschid uşa cu grijă să nu dezechilibrez aranjamentul piramidal din braţe – parcă sunt un chelner experimentat. Lulu sare să mă ajute – dar am reuşit singură.

Ca să ajung în bucătărie trebuie să cobor 11 trepte. Scara e un pic prea abruptă. Treptele un pic prea înguste. Acolo, sus, în capul lor, de fiecare dată mă gândesc că o să ajung mai repede jos. Buluc. Şi cu toate sparte. Dar reuşesc şi de data asta să cobor fără incidente.

Bucătăria e mică. Gen vagon. Iar în capul ei, în continuare, e baia. Complet utilate.

Îmi place că avem gaze şi un cuptor foarte bun. Desigur, în bucătăre. Orice aş coace, iese foarte bine! Avem şi maşină de spălat vase – dar nu am folosit-o niciodată. Englezul o mai foloseşte. Noi, ceilalţi – doi români, un bulgar şi un lituanian – nu prea îi înţelegem rostul. Preferăm să ne spălăm vasele după fiecare utilizare. Singuri. Englezul preferă să le lase să se adune în ligheanul de pe chiuvetă. Uneori şi câte o săptămână. Zilele trecute oala lui cu fierbere la aburi dezvoltase o interesantă cultură de mucegai…

Şi o maşină de spălat rufe! E super bună! Am înţeles că şi foarte scumpă. Are capacitate 7.5 kg şi funcţie de uscare. Am folosit o singură dată funcţia de uscare. Preferăm să punem rufele ude pe calorifer, sau pe umeraşe pe lângă fereastră. Aşa păstrăm şi umiditatea în cameră. Altfel, dimineaţa, te trezeşti cu gura uscată şi limba umflată de abia poţi vorbi.

Le-am rezolvat toate. Duş. Smoothie. Ceai. Cafeluţa mea. Cu lapte, miere şi scorţişoară. Acum proba e să le duc întregi sus, în cameră. Să urc scara.

Mi-a reuşit.

Trece repede timpul. Îndată începem să ne pregătim de plecare la muncă.

Ieri a fost greu. Prima zi de lucru după două zile libere. Nu m-am putut fluidiza nicicum. Să intru în ritm cu ce făceam. Drep urmare… m-am plictisit. Îngrozitor!!!

Ca să mai rup monotonia, am luat doi paleţi cu alcool. De obicei îi evit. Căci sunt mai greu de făcut. Ai de aşezat zeci de cutii cu 6-8 sticle de vin. Bere – pachete de câte 8-12 sticle. Sau baxuri cu doze de bere. Sunt pachete mari şi grele. De obicei aleg paleţii fără alcool. Borcane, borcănaşe, pufuleţi, budinci de crăciun, gigele. Sunt pachete mici. Uşoare. Multe, mărunte. Paletul se construieşte meticulos şi cu răbdare. La alcool paletul se construieşte repede şi e mult mai solid.

Chiar şi aşa… m-am plictisit. No, cum aş putea eu să evit plictisul ăsta?! Cum de rezistă unii de 3 ani aici?!

M-am gândit la nişte căşti. Muzică. Un curs de engleză. O carte. Dar nu avem voie cu căşti. Cică ne distrag de la ce facem. Şi nu mai auzim ce se întâmplă în jur. Poate fi periculos să nu mai auzi claxoanele. Căci aşa se semnalizează fiecare mişcare în traficul de loloape. Claxonezi orice. Ai plecat de pe loc – tiit-tiit. Ai schimbat direcţia – tiit-tiit. Ai ieşit pe culoarele transversale – tiit-tiit… L-ai văzut pe Lulu – tiit-tiit-TIIIT! Degeaba! El e foarte adâncit în ceea ce face…Hm…

Cică dacă schimbi ritmul schimbi şi dispoziţia. O să încerc.

Altfel, munca nu e grea. Acum, după două luni, muşchii s-au trezit şi nu mai dor. Dar e Mare rutină! Şi asta duce la o Mare plictiseală… Deja ştim produsele. Care, pe unde îşi are cel mai bun loc pe palet. Paleţii ies tot mai bine. Mai dreptunghiuri paralelipipedice. La început erau piramide. Cu baza un dreptunghi. Jos. Sau sus. Depindea de ce pachete nimereai la final.

So, cum poţi combate monotonia?! Plictiseala aferentă unui job monoton unde nu ai voie cu căşti şi nici nu ai cu cine schimba o vorbă. Vreo 7 ore pe zi.

Idei? Că mai am de rezistat 58 de luni…

PS: culmea e că nu mă plictisesc niciodată să staaau aşa, cu burtica în sus, privind la norii de pe cer!!!

S-ar putea să-ți placă și...