Oricât am încerca noi să ne amăgim, să amăgim, să ne tupilăm după degetele de la mâini sau de la picioare, ale noastre și ale celor din jur, Universul ne vede exact aşa cum suntem. Nu poate fi minţit. NICIODATĂ!
Cei care nu se cunosc stau, cred ei drept, şi judecă strâmb. Că lor nu le merge. Nimic. De 12 ani. Sau de mai mult. Dacă au cochetat, aşa, superficial, şi cu spiritualitatea, se gândesc că sunt karmice încercările lor, că plătesc pentru ceva din trecut. Uită, însă, că la lecţiile de meditaţie (poate peste 100 la număr), au ars o mare parte din karma. Ei o ţin danga-langa că e nedrept ce li se întâmplă.
Serios?!
Ia stai, frate, un pic strâmb şi judecă drept… Scoate-ţi orgoliu din kur şi priveşte-te bine în oglindă, cu toţi ochii pe care îi ai deschişi! Ei, ce vezi?!
Mai eşti Haiducul din Carpaţi? Prinţişorul de la Brad? Sau mai ştiu eu ce mare iluminat de prin Hunedoara… Dacă ai un minim de bun simţ, vei vedea că eşti un om care se minte pe sine, sperând să păcălească Universul.
E simplu! Dacă simţi tu că ceva nu merge după placul inimii tale, cauta în tine… Undeva ești DEFECT… Cu cât suferi mai tare, cu atât defecțiunea este mai mare…
Relaţiile nu ţin când tu crezi că vrei să ţină?…
Codrinele pleacă la alții ca să se mărite și să le facă și copii, când tu ai fi vrut să fiți mereu împreună?…
Femeile devin isterice, când tu crezi că eşti blând cu ele, drăgăstos şi răbdător?…
Nu primeşti nimic când tu crezi că oferi mult şi fără să aştepţi nimic?…
Femeile pleacă la mama şi încep alte aventuri, când tu te crezi maturi şi determinat în acea relaţie?…
No, şi câte şi mai câte… Toate le porţi cu tine. Cauza e în tine. Nu mai blama Universul, căci îţi pierzi timpul de pomană… Lui doar îi ceri şi el îţi trimite. E drept, nu îţi și bagă în traistă. Depinde de tine să preiei ce îţi dă şi să duci mai departe…. Dar asta e alta poveste…
Ce putem face? Să stăm aşa strâmb şi să judecăm drept. Cu onestitate deplină, până la sânge. Să aruncăm o privire peste umăr, să punem cap la cap lucrurile şi să tragem concluzia. Să vedem cine suntem, cu adevărat. Să ne acceptăm aşa cum suntem şi să ne iertăm pe noi şi pe cei din jur. Să acceptăm lecţiile, să mulţumim pentru ele. Să ne reparăm şi, abia apoi, putem merge mai departe în armonie, în primul rând cu noi înşine. Universul va reacţiona imediat.
E simplu… Atât de simplu că pare imposibil…
Fii onest cu tine însuţi, nu te mai amăgi singur, acceptă-ţi defectele care pot fi transformate, în anumite condiţii, în calităţi şi lucrurile vor intra pe făgaşul dorit. Altfel nu se poate!
