Cotidian, Reflecţii

Aștia chiar vor să ne fure calul!

Este cald aici, căci Stelian a făcut deja focul în soba. Şi se anunţă o zi însorită, de relaxare.

Anul care a venit, cică, va fi plin de provocări. De parcă, până acum, nu a fost?!… Se pare că poate fi şi mai şi!

Băi, ăștia chiar vor să ne fure calul!

Ieri, când ne întorceam de la izvor, când am trecut pe lângă biserica, ne-am potrivit la fix ca să auzim (că popa şi-a luat microfon şi tot ce trebuie ca să ţină slujba în biserică şi să se audă în tot satul) ca o să crească taxa de loc de veci. Nu cu 10%, ci cu 25%! Adică, din 40 lei să facă 50 lei locul. Cum eu am două în cimitirul cela (mama şi bunicii), o să dau numai la cimitir 100 lei. În loc de 80 cât a fost anul trecut, şi în loc de 50-60 – cât plătesc alţii prin alte sate. Ca la noi, pe nicăierea!

Popa, cică, a supus la vot.

– Cine e pentru? Cine e împotrivă? Nu e nimeni împotrivă?

Poi cine să fie împotrivă?! Cei… 10 enoriaşi câţi or fi fost în biserică în data de 1 ianuarie, la ora 12, sigur sunt și cei mai evlavioşi din sat. Că restul dormeau în pătuțurile lor, obosiți după Revelion. Şi ăştia sigur nu ies din cuvântul popei… Că, cică, toate s-au scumpit şi trebuie crescută şi taxa de loc de veci! Dar apoi, strâng bani pentru orice – ba pentru gunoi, ba pentru cine ştie ce modernizare prin biserică, ba pentru lemne, ba pentru… mai ştiu eu ce. Am și eu o întrebare: ce fac, până la urmă, cu banii din aceste taxe?!

O clipă m-am gândit să nu le mai plătesc… Că, cică, abia după 7 ani iau măsuri şi îţi scot din groapă osemintele şi o dau altcuiva. Vorbesc de groapă, desigur, nu de oase. Că nu ştiu ce fac cu oasele…

Dar Stelian mi-a zis că puteam face asta dacă nu mai aveam rude în viață, dar aşa, o să se supere… Şi că, dacă va fi nevoie să îngropi pe cineva acolo, o să te pună să plăteşti din urmă tot. Şi are dreptate…

Așa că plătesc taxele astea ca să nu rămână povară pentru alţii… Că acolo nu mai e nimic, doar pământ şi oase…

Eu, una, nu am nevoie de loc de veci. Să mă îngroape în grădină, frate! Şi să pună un nuc deasupra mea. Sau un mesteacăn. Sau ce pom or vrea! Iaca, aşa fac ceva folositor şi după moarte. Dar nu se poate! Că avem cimitir şi, cică, trebuie să te îngroape acolo. Dacă nu aveam, că eram pe undeva izolaţi prin Apuseni, se putea…

Asta scumpirea asta fu ca cadou (cacofonie voită) de anul nou.

Acum mă întreb cât or face impozitul pe casă şi terenuri… Sper să nu le scumpească prea mult… De la an la an, deşi nu fac nimic prin sat, edililor li se pare normal să crească taxele cu 25 – 30 de lei. No, şi îl plătesc, chiar dacă habar nu am pe unde sunt vreo 2 locuri… Dar vin la pachet cu casa şi restul terenurilor şi nu le pot scoate de la impozitare…

Kakat cu perje taxele astea… Biruri sunt! Pentru stat! De parcă statul face ceva pentru mine…

În rest, toate bune şi frumoase pe aici.

Tanti Cornelia, căreia I-a murit soţul acum vreo 3 luni, a fost pe la copii şi nepoţi de sărbători şi acum era mai împăcată. M-am bucurat să o văd zâmbind, în sfârșit. Şi nu se mai văita. S-a împăcat cu situaţia.

Iar tanti Iuliana, căreia i-a murit mama acum 2 săptămâni, înfloreşte. Căci femeia ceea avea 93 de ani, iar ultimii 2 ani a fost căzută la pat. Şi nu mai judeca de şi mai mulţi ani. Era aşa, o prezenţă zâmbitoare. Care îmi era dragă, căci radia de bunătate. Dar nu mai puteai vorbi cu ea. Povestea tanti că în ultimul an, aproape toată noaptea, se vaită. De nu putea dormi mai deloc… E, acum, după ce a făcut curăţenie generală în toată casa, tanti pare să fi renăscut. M-am bucurat să o văd radiind. Bravo ei! E timpul să se mai şi bucure de viaţă!

Dar, iaca. Două case, două femei singure… Şi cam acesta este tiparul prin Godeni… Până se duc şi acele femei şi casele rămân goale… Îngrijite când şi când de copii şi nepoţi, dar goale. Iar o casă goală se năruie văzând cu ochii. Căci omul din ea o ţine pe temelie cu energia lui…

Godeniul se mută în cimitir şi nu mai vin alţi oameni în el…

Încă nu avem bancomat şi canalizare, iar cererea de racordare la reţeaua de apă, făcută acum 2 ani, a rămas fără răspuns. Dar e bine. Căci aşa nu vin orăşenii să strice locul.

Nu că nu l-ar strica localnicii! Cei preocupaţi de… curăţarea locurilor! No, Petrişor (na, că îi zic numele să îl ştie toată lumea!), care are o livadă pe aici, pe coastă, în spatele casei, lângă pădurea noastră, o făcut dezastru… Am auzit noi cum tot cad pomii, vreo 3 zile la rând… Dar nu credeam că e, să mă iertați, aşa cretin! O tăiat tot, în linie! O lăsat doar ici, colo, câte un pom pricăjit… O golit coasta… E de tot kakatul ce a făcut el pe acolo…

De aceea zic că, dacă nu avea omul drujba, bine era! Căci, cu toporul, nu tăia el, frate, zeci de copaci într-o zi! Tăia unul şi gata!

Să dea dumnezeu să se strice drujbele la toţi cei care taie pomii vii! Na!

Dar, ce poţi face?! E locul lui, plăteşte impozit pentru el, îl strică cum vrea…

Of… că iar mi-am amintit de popa şi de cum a ciuntit el nucul din faţa bisericii – nuc de 300 de ani care dădea nuci bune, de ne umpleam toţi buzunarele când treceam pe acolo. Nu a fost an în care să nu rodească! Era un monument al naturii nucul ăsta. Iar popa l-a făcut arşice… Ca să nu mai zic că ţinea cu rădăcinile lui malul bisericii care acum se surpă. Într-o zi o să o ia la vale – sigur! Cu tot cu gardul bisericii şi, probabil, rândul de morminte de pe lângă el. No, să vezi atunci eveniment…

Vezi, d-aia nu mai trec eu pe la biserică. Decât cât să plătesc taxa. Şi ocolesc zidul bisericii să nu îmi cadă vreun bolovan în cap.

În rest, zi frumoasă să avem! Ia să facem azi ceva fain pentru suflet… Mă iau şi mă duc pe coclauri, bine?!

S-ar putea să-ți placă și...