Când universul s-a oprit pe loc şi te aşteaptă

Plouă. Privesc căsuţele printre picurii care se scurg pe fereastră. Căsuţele din Anglia. Este o dimineaţă molcomă, de toamnă. Linişte, împăcare şi pace… ………………………………………… Da, suntem iar în Anglia. A fost o decizie de moment, luată într-o zi de luni. Pe 1 octombie, mai exact… I-am spus, mai mult într-o doară, lui Luluţă, că ar …

Cum poţi să-ţi petreci viaţa la Dedeman – toată! Renovarea! Sau ce face Steluţul la ora 10 noaptea!

De când am ajuns acasă, adică de vreo 3 săptămâni, suntem în renovare. Continuu! Pare să nu se mai termine… Mai turnăm o şapă, mai dărâmăm un perete ca să schimbăm ţevile, mai dăm o fugă la Dedeman să mai cumpăram ceva!

O dimineaţă de duminică în Anglia – un nou început

Ceasul a sunat. Soarele abia mijeşte şi pot vedea pe fereastră, în semiîntuneric, că cerul e curat, fără pic de nori şi că va urma o zi superbă. Pentru Anglia. E ora 4 – Stelian trebuie să meargă la lucru. De obicei dimineaţa e energic, coboară, pregăteşte porigge-ul – două borcănaşe pentru el, un castronel …

Venim acasă!

A fost odată, nu de mult, un băiat care a plecat de acasă într-o ţară străină pentru că îşi dorea să strângă repede nişte bani care să îi dea libertatea să trăiască liniştit, fără să mai muncească, o vreme. Şi o fată care şi ea a plecat de acasă în aceeaşi ţară străină pentru că dorea să dea un sens vieţii care trecea pe lângă ea, zi după zi, fără nici o schimbare. Cei doi s-au întâlnit în acea ţară străină şi s-au plăcut.

Când ascendentul în vărsător te transformă în parabolică, o iei razna prin poveşti şi faci prăjitură cu mălai!

M-am trezit cu gândul în poveştile altora. De parcă a mea nu îmi ajungea!!! Da! Spune, tu! Mă întrebam eu, aşa în vis, cu o clipă înainte să deschid ochii, daca Vichingul e fericit cu femeia pe care a cunoscut-o. Acolo unde e acum. No, iaca care era prima mea grijă! Eu?! Eu sunt un …

Cum e când îţi vine să plângi de plictiseală!

Dragii mei, nu credeam că e posibil aşa ceva, dar am simţit-o din plin! O plictiseală atât de grea, încât îţi vine să plângi! Prima zi cu lolopul a fost amuzantă. No! Alergam eu incoace şi în colo ca o zână călare pe un inorog, fără să îmi fac griji de target sau de altceva. Mă luptam cu navetele cu alcool ca o amazoancă şi apoi iar încălecam lolopul meu! Frumos tare!

Din iubire împletită cu compasiune se naşte recunoştinţa

Primim întotdeauna ceea ce ne dorim şi suntem pregătiţi să înţelegem… După ce am trăit iubirea şi nu am mai căutat-o, am înţeles compasiunea şi mi-am dorit evoluţia spirituală, am ajuns să trăiesc recunostinţa în forma ei cea mai pură. Acum stiu că iubirea împletită cu compasiune duce la recunoştinţă

Munca în depozit în Anglia

Şi, când mă plângeam mai tare că mi-e dor de iarba verde de acasă, am găsit şi de lucru în Anglia… Într-un depozit aflat la 15 minute de casă, tură de 8 ore, cate 4-5 zile pe săptămână, apoi 1-2 zile libere. Am zis eu că e ok, că pot face asta! Aşa că am fost la induction care este un fel de interviu – test, plimbare prin locaţie, discuţii – totul neplătit. Ce am văzut acolo părea amuzant, variat, antrenant.

Iubirea de acasă

Trebuia să vin în Anglia, pentru că jumătate din sufletul meu era aici. Şi aveam nevoie de timp petrecut împreună, departe de casă. Timp ca să ne potrivim, ca să ne sincronizăm bătăile inimii, visele, respiraţiile. Timp departe de tot ce îmi era mie familiar. Timp în afara zonei mele de confort. Timp departe de tot balastul pe care trebuia să las în urmă.