Ne jucam. In fiecare zi. Nimic nu are miza, totul e doar un joc. Exact ca atunci cand eram copii.
Unii ne vrem maturi, cu principii elaborate. Altii vrem doar sa fim copii, fara principii, usor adaptabili, fluizi si aparent neseriosi. Care joc e mai frumos?
M-am dus dupa lapte. Am de mers cam 5 m, nu mult, drumul e frumos. 10 minute daca merg lai-lai. Si asa merg… Casc gura in dreapta, in stanga, admir padurea din zare de pe dealuri care acum e in plina explozie de culori… Florile din ghivece din ferestre… Oare unde e solarul cu crizanteme?… Poate ajung si eu pe acolo… Nu ca nu as avea flori destule in gradi…
Doi caini somnorosi, prevazatori, s-au dat din drumul meu. Leneveau la soare. Se intind de mama focului…
Doi oameni incarca o remorca cu… aurul negru, cum imi place sa ii spun – compost din balega de vaca, probabil si cal…
Ei muncesc de zor, sobri si vrednici, la umbra…
Cainii se relaxeaza in voie, lenesi si plini de soare…
Am asteptat vreo 2 minute sa vina cu laptele. Am admirat tufanele din gradina… Tare frumoase…
Vantul mangaia usor frunzele tomnatice din salciile de pe marginea durmului. Frematau, susurau, se bucurau…
O ghiara mi s-a pus in gat… Of… si ieri la fel… Daca beau apa, ma lasa… Sa cer un pahar cu apa?
Am plecat spre casa. Nu am cerut apa… Gheara s-a infipt unghiile si mai adanc in mine… cobora pe partea stanga…
Ei, poate ca mi-a venit sorocul! Sau, mai bine zis, norocul…
Cum ar fi sa ma duc acum in stral, asa, in drum, cu sticla de lapte in mana?!
Of, iata-l pe Dorel… Sper sa nu ma opreasca la vorba, ca nu pot vorbi… Bun. A fost doar un salut…
Iacata-l si pe Petrisor cu coasa… Hihi – o fi un semn?!
Ce e drept, e frumos tare acum afara. O zi numai buna de … plimbare… Ghiara asta… Petrisor o sa ma opreasca la vorba. Pua, ce barba frumoasa are! Zici ca acum a scoborat din povesti…
M-a oprit, desigur. Zambitor si prietenos. Am tras o gura mare de aer si m-am concentrat pe discutie… Am uitat sau m-a lasat ghiara. Petrisor mi-a aratat cum pot sa intru in gradina lui sa caut ghebe. Daca vreau. Lacatul e pus doar de forma. Daca tragi de el, iese imediat.
– Multam mult. Probabil o sa vin. Azi. Sau maine. Ca stiu ca se fac acolo, in palcul acela de pomi…
– Linistita sa intri si sa le culegi. Mie nu imi mai trebuie. Am pus in lada si la borcan. Nici nu ma mai duc in padure, ca sigur e plin de ele.
Da, si eu am pus. Si in lada. Si la borcan, in otet. Muuulte. Si marunte. Caci m-am tot aventurat prin hartoape si paduri si am tot gasit. A fost anul ghebelor pe aici…
Din pacate, mitarcile nu par sa se faca… Nici nu a plouat si a fost cald. Poate mai incolo, daca va ploua…
Am ajuns acasa cu laptele. Toto m-a vazut si s-a ridicat din leneveala la soare, in gradina, si s-a grabit sa imi iasa in intampinare. Stie ca va primi lapte. Si a primit. Pe saturate. Dar din cel vechi, deja prins… Caci nu il mai bea nimeni si nici nu am chef acum sa il fac gogosi… Cum planuiam… Il lipaie concentrat. Ii place laptele prins. Nu face mofturi. No, pisoiul asta a mancat si fasole, ca asta aveam si ii era foame!
Frumos mai e azi… Zi de lenevit in sezlong… Sau de plimbare prin fosnet de frunze…
Totusi…
E multa tristete… in mine…
Jocul asta mi se pare foarte obositor azi… Nici nu prea am dormit azinoapte…
Poate de aceea…
Si mai avem de plantat 9 pomi si 6 butasi de vie… Of…
