O iubire mare, celestă, nu se va împlini într-o singură viaţă. Dacă ai şansa să o cunoşti, te va schimba profund. Şi, odată ce ai întâlnit-o, pentru că nu s-a împlinit, vei continua să o cauţi. În aceeaşi viaţa alături de alţi parteneri, şi în vieţile viitoare… Nu ai cum să te mai cureţi de ea…
Cei care cred că iubirea este doar în cărţi, amarnic se înşeală. Iubirea este în tot ce te înconjoară. Aşteaptă doar momentul potrivit ca să se manifeste. Şi, ca să ai parte de ea, este nevoie de muuult curaj, îndrăzneală, cutezanţă, încredere… De fapt, este nevoie de tot ce ai mai bun în tine în acel moment.
Am avut şansa să întâlnesc iubirea această celestă. El a plecat în astral, eu am rămas aici, furioasă că s-a luat şi s-a dus aşa, fără un Geronimoooo… Dintâi l-am suduit că a plecat ca un tembel ce era. L-am plâns şi bocit în toate zările… O vreme l-am simţit în fiecare fâlfâit de corb, în fiecare piatră de la gârlă, în fiecare peisaj superb care se cerea fotografiat, în fiecare sorbitură de vişinata care se cerea împărţită cu pământul… În fiecare zi în care eram fericită, era şi el acolo. Atomi disipaţi în jurul meu… Râzând şi făcând haz de mine…. Izuca, îs mulţi bărbaţi în lumea asta care nu beau, dar numai unul te iubeşte ca mine…
Da, prin el am cunoscut iubirea asta celestă. Chiar dacă a venit cumpănita în egală măsură de suferinţă. Chiar dacă nu s-a împlinit. Sunt norocoasă că am întâlnit-o. Alţii nici nu ştiu că poate există aşa ceva… Eu ştiu acum şi nu o voi uita niciodată. Sufletul meu este impregnat cu această iubire curată şi o va duce cu el peste vieţi…
Nu va mai plângeţi de milă. Că sunteţi singuri şi nefericiţi. Cu siguranţă, de asta aveţi nevoie în acest moment. Căci numai când vei putea fi fericit în solitudine, poţi duce o iubire celestă. Pentru că iubirea asta vine cu multă încărcătură şi arde. Te arde. Te curață. E un chatarsis.
Acum am în viaţa mea o iubire echilibrată. El este o prelungire a mea, facem lucrurile împreună, ne bucurăm de viaţă. Aşa, în simplitate deplină şi în condiţii rustice. Dar totul este autentic. În armonie cu natura.
Avem o căsuţă modernă la mare. Renovată de curând de la A la Z. Dar preferăm viaţa aici. În simplitate. Cu covoare rustice pe jos şi duș cu vedere spre pădure. Nu că nu am avea duș şi în casă. Este. De două luni încă se aşteaptă montat. Dar, a fost un moft. Căci nu avem nevoie de el. Se va monta şi el, dacă tot avem tot ce trebuie. Şi nu au costat puţin. Dar cred că tot afară, cu vedere la pădure, ne vom îmbăia. În apă, soare şi vânt…
Unii oameni, mai tineri, mai neştiutori, se minunează că preferăm viaţa de aici şi nu pe cea de la oraş, la mare. Unde avem tot confortul.
Da, e şi de muncă. Oricât încercăm noi să fentăm partea asta, tot trebuie să pui mâna pe sapă.
Da, avem tot ce ne trebuie, dar am robotit întreaga vara ca să le strângem şi să le conservăm.
Când mergem la oraş cheltuim o căruţă de bani. De vreo 10 ori mai mult decât aici. Acolo trebuie să dai bani până şi pe urzici, care pe aici cresc libere pe lângă gard…
No, azi o fost despre iubire. Aceea celestă care nu se împlineşte într-o singură viaţă. Pe care o regăseşti şi după moarte. Care te aşteaptă. Te ghidează. Te face mai bun.
A fost şi va fi…
