După un traseu de 4 zile care a marcat Cabana Diham, Cabana Mălăieşti, Cabana Omu şi Babele şi Sfinx pot trage câteva învăţăminte de care să ţin cont în viitoarele drumeţii!
A fost ceva nou pentru mine. Totul! Urcuşul acela pieptiş cu un rucsac greu în spate… Nici nu ştiam cum trebuie făcut rucsacul! Ce trebuie şi ce nu trebuie pe munte! Acum ştiu!
Ce să pui în rucsac când pleci pe munte
Mâncarea e fudulie, dar e necesară! Dar nu borcane cu zacuscă! Nope! Bune au fost batoanele cu seminţe şi caramel! Am avut doar două – unul cu seminţe de floarea soarelui, al doilea cu seminţe de susan – le-am împărţit frăţeşte, cică… Căci eu am primit mai mult, căci le-am devorat înaintea lui Luluţă, iar el mi-a mai dat din partea lui.
Şi fructele – dar nu bananele – se stâlcesc, frate, de nu mai ştii ce au fost! Prunele, însă, şi nectarinele tari s-au păstrat bine. Dacă bananele ar fi bune că au potasiu şi ajută la prevenirea febrei musculare, să ştiţi că şi prunele pot face asta! În plus, prunele ajută şi digestia şi, după un pahar cu apă, scapi rapid de balast! Sau de constipaţie, na! În plus, prunele nu se stâlcesc ca bananele! Aşa că prunele câştigă!
Nectarinele au fost bune pentru că erau dulci şi zemoase. Şi s-au păstrat bine. Pentru că erau tari-tari cand le-am cumpărat. Ideale pentru a fi consumate când iţi e sete dar eşti înfierbântat!
Bune au mai fost şi alunele! Şi caşacavalul! Şi ardeii capia!
E drept că pe la cabane găseşti de mâncare – bani să ai! Dar fructe nu sunt! O ciorbă, un ou, un ceai şi o cafea – da! Restul e fudulie!
De mare folos au fost pelerinele de ploaie! Fără ele ar fi fost cumplit! Ideal ar fi fost să avem ceva, gen jambiere impermeabile! Un fel de pelerine de ploaie pentru bocanci şi jumătatea de jos a pantalonilor! Am auzit de la munţomanii de la Cabana Omul că la Decathlon ar exista şi aşa ceva. Zic ca ar fi bune, pentru că îţi protejeazâ bocancii şi picioarele de la genunchi în jos. Zone expuse complet când ai doar pelerina de ploaie. Te faci fleaşcă la picioare şi de la genunchi în jos. Aşa că trebuie să găsim şi aceste jambiere-pelerine de ploaie pentru picioare şi bocanci! Nu cred ca sunt scumpe, dar chiar sunt bune!
Bune au fost şepcuţele de soare! Cozorocul a împiedicat ploaia să ne bată în faţă! Şi soarele să ne bată în cap!
Chiar dacă se anunţă vreme cu soare, o jacheta impermeabilă e absolut necesară! Şi un pulover sau un bluzon!
Bujeansii nu sunt buni pe munte! Se usucă greu şi nu îţi dau libertate de mişcare. Aici am fost amândoi deficitari… Ne trebuie câte o pereche de pantaloni speciali de drumeţii pe munte. Sunt dintr-un material sintetic care se usuca uşor şi care te lasa să te mişti in voie, fiind elastic.
Sigur, trebuie încălţări bune! Bocancii, cât mai antiderapanţi şi mai impermeabili, sunt cei mai recomandaţi pentru că protejează glezna. Fără încălţări bune, nu ai ce căuta pe munte! Clar!
Şi 2-3 perechi de şosete curate şi uscate! Cele flauşte au fost preferatele mele – călduroase, moi şi cu un elastic lejer care nu strângea.
Ai grijă cu apa! Sun trasee(cum a fost cel de la Mălăieşti – Omul – Babele – Buşteni) fără izvoare! Găseşti apă doar de cumpărat! Şi, cu cât e mai sus, cu atât mai scumpă!
Dar nici nu căra prea multă… Oricum, cât eşti în urcare, înfierbântat, nu e recomandat să bei prea multă apă. Şi nici nu poţi. Mai de grabă papi un fruct.
No… bune au fost şi şerveţelele… şi cele uscate şi cele umede…
Şi lanterna! Mai ales că de la ea am putut să reîncărcăm de două ori telefonul.
Aaaa! Da! Să nu uit!
Aplicaţia Munţii noştri pe care am avut-o pe mobil! A fost de mare folos! Chiar dacă nu are hărţi cu toţi munţii – încă… – pentru Bucegi a avut şi a fost de un real ajutor! Are facilitatea de a iţi repera prin GPS poziţia pe hartă! Aşa că, prost să fii, să nu te poţi orienta cu ajutorul ei! Spre tristeţea mea, ea este realizată de doi străini… Copiii nostri, români, cât sunt ei de deştepţi, nu s-au gândit la aşa ceva… Păcat!… Aplicaţia este gartuită, dar oferă spaţiu publicitar pentru cabanele şi hotelurile de pe trasee – aşa că vă daţi seama că e şi productivă! Şi s-ar putea adăuga şi alte reclame… cum ar fi pentru firmele sau magazinele cu echipamente montane… Nu?! Zic şi eu…
Şi cam atât. Deocamdată.
A fost greu, a fost ploaie, a fost grindină… Dar, cu cât a fost mai greu, cu atât peisajul a fost mai spectaculos! Chiar dacă pe alocuri am mers in genunchi, exact ca la sfintele moaşte, a meritat fiecare pas! Genunchii mei sunt vineţi, dar acum mult mai elastici şi mai fericiţi!
