Oamenii au uitat că scopul vieţii este să înveţi împăcarea. Atât de bine, încât să mori liniştit. Îşi doresc să trăiască din ce în ce mai mult, caută remedii şi soluţii ca să îşi prelungească viaţa, îndepărtându-se de ceea ce contează cu adevărat – momentul trecerii în astral.
Ne întâlnim unii cu alţii în diverse moduri, dar nu ne vedem. Purtam măşti. Politeţe, diplomaţie, agresivitate, vehemenţă – toate sunt măşti sub care ne ascundem. Ţinem în noi ceea ce simţim. Evităm să ne privim în ochi de teamă să nu dezvăluim ceva (uneori sub ochelari cu lentile groase). Şi, uite aşa, zis după zi, devenim masca pe care o purtam şi uităm cine suntem cu adevărat…
“Am auzit la televizor ca mierea cu nuci este foarte bună pentru sănătate. Da’ şi cu ghimbir, catină şi usturoi. Să cauţi tu pe internet, când ai timp, care sunt cantităţile.”
“Poi, tanti, puneţi în cantităţi egale într-un borcan catină, ghimbir, usturoi şi nucă, turnaţi miere peste ele cât să le acopere. Ţineţi preparatul la întuneric şi amestecaţi zilnic timp de o săptămână. Şi gata!”
Iată-mă făcând reţete cu remedii naturiste… Nu au cum să dăuneze, aşa că…
Dar oare cât vrea să mai trăiască tanti?…
Sigur, vrei să fii sănătos ca să te poţi bucura de diverse lucruri. Dar când universul tău se reduce la ce se întâmpla prin ograda şi grădina de pe lângă casă şi câte un drum până la izvor şi înapoi, ajungi să poţi muri împăcat în orice clipă. Păcat e că nu te pot îngropa în spatele grădinii, sub un cireş sălbatic sau un nuc. Aşa ai fi de folos şi după.
E aici lângă mine o… fată născută fix în aceeaşi zi, lună şi an ca şi mine. Are ceva care îmi place şi uneori o invit la mine la o cafea. Ea povesteşte ce a mai făcut, eu o ascult şi rareori zic câteceva. Ultima dată mă relaxasem atât de tare în şezlongul meu, încât mă luase somnul. O auzeam că prin vis. Îmi povestea de viaţa ei cu partenerul actual. Un bărbat în aceeaşi zodie cu noi, dar un pic strâns la pungă şi mai din topor.
“Abia acum mă bucur şi eu de viaţă de femeie. Până acum am fost fiica, soţie şi mama. Acum sunt şi eu femeie. Fiică-mea nu prea e împăcată cu asta că ar vrea să stau numai cu ea să o ajut. Dar trebuie să am şi viaţa mea, nu?!”
“Sigur că da…”
“Cât oi mai trăi…. Tot ce îmi lipseşte acum sunt banii. Dar vin şi ei când e trebuie neapărat şi am depus actele pentru ajutorul social.” Şi îşi mai aprinde o ţigară.
O privesc în tăcere şi îmi dau seama că e un om care ia lucrurile aşa cum vin. Lucrează pe ici pe colo pe la cine o cheamă la treabă şi, uneori, fiica sau prietenul îi mai dau câte un bănuţ pentru una-alta. Are suficient cât să îşi plătească facturile şi să îşi cumpere ţigări. Nu se zbate, nu se agită, ci doar ia lucrurile aşa cum vin. Pot spune că e mai înţeleaptă decât mine…
Au fost 10 fraţi şi surori şi unui dintre ei s-au dus. Anul acesta o soră şi un frate, la numai câteva luni distanţă… Dar ea e împăcată şi merge mai departe, bucurându-se acum de viaţă de bunică în timpul săptămânii şi cea de femeie în weekend.
Suntem aici ca să ne jucăm. Fără luptă, încrâncenare, muncă fără sfârşit. Până când vine momentul. Şi apoi om vedea ce vă mai fi…
Acum, mă duc să mă plimb prin grădină… Poate l-oi convinge pe Lulu să mergem mai departe la plimbare pe dealuri. Dar el se teme amu de ursuleţul care tot intra prin Godeni şi devine din ce în ce mai îndrăzneţ. Hm… Teama asta de moarte…
