Bună. A trecut ceva timp.
Încerc să îmi reintru în starea de zbor.
De scris am scris. Zilnic. Dar numai prostii, cum le zic eu. Nimic care să merite. Doar pentru bănuţi.
Toate au trecut pe lângă mine fără să lase nimic valoros.
Din păcate, scrisul ăsta optimizat îţi taie aripile. Te robotizează şi îţi amortizează creativitatea. Şi o face atât de bine, încât este imposibil să le combini… Adică să scrii SEO şi să te poţi ocupa şi de scrieri de suflet.
De aceea am lipsit de aici atâta timp.
Unii dintre voi m-aţi mai întrebat de ce nu mai scriu. Unii mi-au zis că le plăcea să citească ce scriu şi că le lipseşte. Alţii nu mai pot citi… pentru că s-au dus în alte lumi…
Privesc la anul din urmă şi mă înfior. Încă. Aproape că mi-e teamă să mai întreb de unele cunoştinţe care nu mai dau niciun semn. Care lipsesc de ceva timp de pe FB, whatsapp sau email… A fost un an în care mulţi oameni au ales să plece în astral.
S-au luat şi s-au dus… Cum zicea Marius… El însuşi dus…
Totodată, visele mi s-au împlinit. Sunt la Godeni, aşa cum mi-am dorit ani şi ani. Inima mea mereu a fost aici, trupul călător prin lume. Acum sunt amândouă aici. În linişte şi pace. Atât de multă linişte şi pace, încât, dacă ar fi să se termine viaţa asta acum, ar fi ceva sublim. În linişte şi pace, aşa cum trebuie să fie. Fără păreri de rău.
Ploaia ropoteşte. În sfârşit, după lungi săptămâni de secetă şi caniculă. Intră în toate crăpăturile din pământ şi le vindeca. Le umple cu viaţa. Şirurile lungi de apă leagă cerul de pamat pentru a-l vindeca de arşiţă, febră şi arsuri.
Au fost şi avantaje. Mai ales că am învăţat de la natură. Toată grădină a fost mulcită cu un strat gros de iarbă verde cosită şi aceasta a menţinut temperaturile în sol mai scăzute şi umiditatea. Adică, în grădina noastră, plantele nu au suferit aşa mult de sete, ba chiar au prosperat, ferite de mană şi dăunători cărora le place umezeala. Avem recolte mai bogate că niciodată într-un an secetos. Pare de necrezut, dar aşa e. Lulu e mulţumit şi are şi de ce. A fost un an perfect pentru agricultura noastră no dig.
În rest… Ascult ploaia şi mă las fermecată de sunetul bulbucilor din apă… Azi, acum, aici…
