1 Decembrie.
A mai trecut o lună. Au rămas 58.
În depozit sunt mulţi români. Mai bine de jumătate. Restul sunt bulgari, vreo 6 indieni, câţiva pachistanezi şi 4-5 englezi. Mă refer la cei cu loloape. Restul, managerii, sunt 99% englezi.
Românii au o manie. Să îi înveţe pe străini cuvinte urâte. E ceva de genul:
-Go to him and say that: ….
Aşa că, bieţii bulgari, când le e oful mai mare, scot câte una din ei de rămâi perplex! Eu, una, nu am mai auzit aşa combinaţii de cuvinte porcoase de când mă ştiu! Şi am lucrat 3 ani într-o echipă de băieţi, pe şantier.
Românii din depozitul meu nu şi-au urat ieri “La mulţi ani!“
Poate pentru că 99% dintre ei sunt tineri. Foarte tineri. Până în 30 de ani. Suntem puţini cei trecuţi de 40. Iar ei, tinerii, au plecat din România. Definitiv. Fără gânduri de întoarcere…
-Ce face ţara mea pentru mine?!
Da, au şi ei dreptate… Dacă ei nu au apucat să facă nimic pentru ea… de ce s-a aştepta ca ea să facă ceva pentru ei…
Adevărul e că ei, tinerii, nici aici nu au un plan… Vis… Viitor… Orizont… Trăiesc de la o lună la alta. Merg la sală. Se distrează. Beau. Fumează. Se tatuează. Fac cam tot ce fac englezii. Numai că sunt mult mai slabi şi mai bine proporţionaţi. Au fond bun. Dar nu ştiu ce să facă cu el… Plutesc în derivă. Pe loloape…
Şi e trist. Ei sunt trişti. Rar îi vezi zâmbind…
-Ia spuneţi, doamnă… Că aveţi o vârstă… Vă place în Anglia?…
-Nu.
-De ce?
-Nu îmi plac oamenii. Sunt nesinceri. Nu îmi place vremea. Nu îmi plac casele – toate sunt la fel. Nu îmi plac peluzele – mi-e dor de bălăriile de acasă…
-Oamenii sunt nesinceri peste tot…
-Nesinceritatea începe cu tine însuţi… Aici afişează una şi gândesc alta. E… eleganţa aceea englezească. Pe afară e vopsit gardul, înăuntru… Uneori mă întreb dacă e ceva înăuntru…
Anyway… Românii de pe loloape nu şi-au urat “La mulţi ani…” De 1 decembrie…
Şi au rămas 58 de luni!
Nici romanii din Romania nu si-au urat “La multi ani” asa cum ar fi trebuit sa isi ureze niste oameni care traiesc intr-o tara normala. Romania fiind o tara anormala mi se pare normal sa nu te manifesti in niciun fel de 1 dec. Chiar mi se pare nashpa cand mai vezi pe f.b. cate o urare din asta singurateca. Mi-aduc aminte cand am fost in Canada si era ziua Canadei. Era altceva, lumea se bucura ca traia acolo in acea tara care era mama buna pentru toti indiferent ca erau in Canada de 5 ani sau de 300 de ani. Ieseau pe strazi , se duceau in parcuri, purtau toti stegulete cu frunza de artar prinse in geamul masinilor care erau multe, mari si frumoase. De case ce sa mai vorbesc. Toate casele aveau cate un drapel canadian pe stalp, pe fereastra sau pe cate un zid. Se simtea in aer ca e sarbatoare. Se bea bere, copiii se jucau, alergau, tipau, etc. Apoi urmau jocurile de artificii si toata lumea privea multitudinea de culori stralucitoare de pe cer. Simteai ceva.
Si in Romania am simtit ceva dar nu din partea guvernantilor ci din partea PRO-TV care a retransmis un concert al Andrei de prin septembrie de la Sala Palatului. A cantat muzica populara de calitate. Cantece si doine ardelenesti, cantece din repertoriul Mariei Tanase si Mariei Lataretu, a cantat impreuna cu Daminescu si ne-a facut sa ne tasneasca lacrimi din ochi fara voia noastra. Am plans de jalea acestui popor care asa cum e el nu merita ceea ce i se intampla acum in istorie din cauza tampeniilor facute de conducatorii vremelnici. Speranta moare ultima. Sa speram ca vor veni vremuri bune si pentru romani dar cand vor veni nu cred ca stie cineva si ne poate spune.