Este puţin probabil ca lucrurile să decurgă întotdeauna exact aşa cum ai prevăzut. Poi, dacă ar fi aşa, cum ai mai evolua?! Atunci când sunt altfel, te obliga cumva să ieşi din cutie. Să scoţi capul de pe unde îl ţii şi să vezi lucrurile şi din alte perspective.
Iaca un exemplu. Eşti bărbat şi vrei o femeie înţeleaptă, înăltuţă (să nu îţi zică prietenii Ia-o în buzunar şi hai să mergem!), să îi placă să urce pe munţi, să iubească viaţa la ţară, natura, să facă ciorbe, prăjituri şi orice ţi-ar mai dori inima, să fie blândă, iubitoare… Să aibă vocea plăcută ca să îţi placă să o auzi dându-ţi bineţe sau strigându-te când trebuie să vii la masă de pe câmpii… Să fie independentă, interesată de spiritualitate, deschisă către inovaţie… Să nu fie vaccinata şi să înţeleagă lumea aşa cum e azi, cu obiectivitate… No, şi câte şi mai câte… Şi, chiar dacă eşti cam pretenţios şi ai o listă cât o zi de post, universul, într-o bună zi, îţi dă exact ce ai cerut… Așa, pe nepusă masă, în miez de noapte, la un colț de stradă pe unde ai trecut întâmplător…
Acum apare ciudățenia: alegi să nu primești ce ai primit… De ce?
Să zicem… pentru că ea este într-o altă relaţie, iar tu nu poti accepta sa fii fericit cu femeia altuia, care ar putea fi perfectă pentru tine (și tu pentru ea)… Sau pentru că poartă 41 la bocanci şi nu poţi accepta să ieşi pe munte cu una care târâie după ea ditamai bocancii… Găsești tu un motiv și nu primești darul…
Universul nu va comenta. Nici nu te va obliga să iei cea ce ţi-a trimis… El și-a făcut partea lui de treabă… Restul depindea de tine…
No, acum vezi tu, lucrurile devin posibile numai dacă îţi dai voie. Îți dai voie să gândeşti dincolo de cutie, de limitări, de concepţii greoaie, depăşite… Trebuie să vezi ceea ce contează şi să te adaptezi. Din mers. E nefiresc să îți fie livrat exact ce ai cerut şi să zici pas…
Când universul îţi dă, aşa, bifând în detaliu tot ce ai vrut, trebuie să fi cretin să refuzi. Şi apoi, când ai 1001 de pretenţii, unele chiar bizare (căci sunt născute din experienţele anterioare, dar complet imature) şi primeşti tot, trebuie măcar să desfaci pachetul. De curiozitate, zic.
Este, cumva, o livrare cu verificare la primire. Îl desfaci, scoţi ce este acolo, verifici eticheta, măsura, probezi, testezi… Păstrezi dacă ţi se potriveşte sau returnezi dacă ai primit altceva. Viața merge mai departe.
Însă, să refuzi livrarea a ceea ce ai cerut, este… o mare prostie… Este o copilărie fără seamăn… Imaturitate spirituală… Lipsa de sinceritate… de autenticitate… de înţelepciune…
Vezi? Tu singur nu îţi dai voie să te bucuri de dar. Aşa, pentru că ai nişte concepţii care, poate, sunt depăşite… Pentru că ai principii peste care nu îţi dai voie să treci…
Lucrurile nu au devenit posibile pentru că tu nu ți-ai dat voie să… acționezi altfel, să ieşi din paradigmele din trecut care nu ţi-au adus prea multe beneficii şi să încerci ceva nou, ccomplet diferit faţă de ai făcut până atunci. Nu ți-ai dat voie să fii deschis, să fii recunoscător pentru modul în care universul a răspuns dorințelor tale.
Dincolo, când îl vei întreba pe Dumnezeu de ce nu ți-a ascultat ruga, o să afli că ți-a trimis de mai multe ori exact ce ai vrut, dar ai refuzat primirea coletului…
Faci exact ca omul acela credincios, habotnic, naufragiat pe o insulă care îi tot cerea lui Dumnezeu să îl salveze. Dintâi a trecut pe acolo o barcă de pescuit, dar omul a refuzat să se urce în barcă pe motiv că pe el Dumnezeu îl va salva. Apoi a trecut un vapor de marfa și omul din nou a refuzat pe motiv că așteptă să vină Dumnezeu să îl salveze. A treia oară, a trecut pe acolo un vas de croazieră si, din nou, omul a refuzat, motivând că pe el Dumnezeu îl va salva…
Omul a murit, a ajuns în fața lui Dumnezeu și l-a întrebat:
-Doamne, de ce m-ai lăsat să mor?! Doar te-am rugat să mă salvezi!
Iar Dumnezeu i-a răspuns:
-De trei ori am încercat. Am trimis la tine o barcă de pescuit, un vapor de marfa și chiar și un vapor de croazieră. De fiecare dată ai refuzat ajutorul…
În concluzie, ține minte 8 cuvinte: Totul devine posibil doar dacă îţi dai voie!
