Autenticitatea aduce congruență între ceea ce simţi şi ceea ce faci şi trăieşti. Un om sincer şi onest cu el însuşi, în primul rând, şi cu cei din jur în mod implicit, ajunge la un nivel unde se simte împăcat cu viaţa lui.
Deşi am avut experienţe variate şi am cunoscut fel de fel de oameni, de la cei mai înneguraţi până la cei mai luminaţi, încă sunt surprinsă de lipsa de autenticitate a unor oameni… Una spun, alta gândesc şi simt, şi altfel se comportă. În viaţa lor totul e aiurea, nu se leagă nimic, sunt ca o coajă de nucă în bătaia valurilor, căci nu au nicio direcţie. Și nici nu înțeleg de ce se întâmplă asta, de ce sunt nefericiți la fiecare pas.
……………………..
Îţi plac jucăriile de lemn, căci sunt naturale, te obligă să gândeşti, sunt versatile şi îţi permit să te joci cu ele în nenumărate moduri. Şi sunt atât de plăcute la vedere şi la pipăit… Și, la un moment dat, apare un om care îți spune că, într-o lume evoluată ca cea în care trăim, în care tehnologia este la putere, normal este să te joci cu jucării mecanizate, cipate, din metal şi materiale artificiale. Că nu mai trăim în epoca de piatră sau ca pe timpul bunicilor!
……………………..
– Ciorapii şi puloverele tricotate manual nu sunt nimic pe lângă cei cumpăraţi şi polo-urile de firmă!
– Da, or fi, dar sunt împletite cu dragoste, le poţi deşira oricând pentru a le recondiţiona sau a le transforma în altceva, iar tricotatul este relaxant.
……………………..
– Cum să stai la lumânare când nu ai curent, când există lămpi de cap şi panouri fotovoltaice?!
– Da, dar este atât de plăcut să uiţi de tehnologie şi să stai la poveşti cu partenerul. La gura sobei, luminaţi doar de foc.
……………………..
– Cum să faci duş cu vedere la pădure, când programul o baie pentru fiecare casă este un obiectiv indezirabil?!
– Da, dar aşa poţi vedea veveriţele curioase… Şi, după duşul cu apă caldă, faci şi un duş cu aer rece, revigorant…
Știi, acum, chiar dacă avem duș în casă, cu centrala electrică, tânjesc după cel cu vedere la pădure, care încă există. Dar, din păcate, a devenit mai comod dușul în casă…
Dușul ăsta în casă este o dovadă a faptului că un plus de confort vine la pachet cu un beneficiu în minus. N-ar fi de mirare ca, într-o bună zi, să renunțăm la dușul din casă, cu centrală electrică, pentru a reveni la cel cu vedere spre pădure, cu centrală pe butelie!
……………………..
– Cum să trăieşti fără maşină, când în ţările civilizate oamenii au şi câte două maşini?!
– Păi, la noi ar sta mai mult degeaba. Căci avem nevoie de maşină de 2-3 ori pe ani. În rest, preferăm să mergem pe jos – aşa facem şi mişcare şi nici nu ne costă nimic. Avem norocul că pădurea e în spatele casei şi, dacă vrem plimbare, pur şi simplu, sărim pârleazul! În plus, aşa, pe jos, găsim ciuperci, nuci, fructe, şi ne bucurăm şi de aer curat.
……………………..
– Cum să te duci pe bicicletă până la izvor, când este normal să ai apă curentă în casă?!
– Apa de la izvor nu trece prin nicio ţeavă. Curge direct din munte. E curată şi plină de viaţă. În plus, facem şi o plimbare cu bicicleta într-un cadru de poveste. Mişcare, are curat şi apa vie. Cât timp putem pedala, aşa ne vom procura apa – este cea mai bună cale.
……………………..
– Trăiţi în sărăcie şi la limita existenţei!
– Eu nu simt aşa. Eu mă simt bogată şi înconjurată de viaţă. Viaţa în natură, la ţară, aparent, implica unele sacrificii. Dar, după o vreme, nu le mai percepi ca fiind sacrificii, ci beneficii. O viaţă simplă, cât mai independentă, îţi poate aduce satisfacţii de durată. Aşa, cu… jucăriile mele de lemn, mă pot juca oricând, oricum. Iar beneficiile sunt vizibile. Şi avem mai mult timp pentru noi.
….……………
Nu suntem toți făcuţi să trăim în simplitate. Pentru unii este o pedeapsă. Pentru alţii însă, ca noi, este o binecuvântare. Căci ştim că nu iei nimic cu tine la trecerea în astral, totul rămâne aici. Tot ce iei cu tine sunt experienţele şi ceea ce ai devenit în urma lor.
În confort şi huzur nu ai provocări, totul vine de-a gata.
Asta nu înseamnă că trebuie să suferi, doamne fereşte!
Să nu credeţi că sunt pro suferinţă! Nu, nicidecum! Sunt omul acela care vede lucrurile în ansamblu şi ştie foarte bine că tehnologia nu este întotdeauna benefică pentru evoluţia spirituală. Şi mie chiar îmi place să mă urc pe bicicletă şi să fac un drum până la izvor, în loc să dau drumul la robinet să beau apă.
De ce prefer acest lucru? În niciun caz pentru că sunt limitată şi setată pe sărăcie – asta e doar o afirmaţie gratuită. Ci pentru că ştiu că atâta timp cât mă mişc, îmi păstrez sănătatea şi nu voi cădea la pat, povară pentru cei din jur. Pentru că îmi place să mă plimb prin natură. Pentru că la izvor este un loc de poveste unde te încarci cu energie pozitivă. Drumul până la izvor, pe bicicletă, este o binecuvântare şi nu o povară.
Desigur, ar fi atât de simplu să dăm drumul la robinet şi să umplem paharul. Şi, în restul timpului, să stăm, probabil la televizor urmărind ştirile măsluite din lume. Dar noi nu suntem aşa. Nici nu avem televizor…
Eu cred că oamenii care trăiesc simplu sunt de admirat. Nicidecum de luat în batjocură. Ei şi-au asumat o viaţă mai grea, cu diverse provocări, pentru a fi aproape de natură. Preferă să investească timpul în experienţe în mijlocul naturii, în mod autentic şi independent de sistem. Chiar nu duc lipsa maşinii, a băii cu gresie şi faianţă sau a apei de băut direct de la robinet. Dimpotrivă!
Şi noi suntem aşa. Doi oameni care duc o viaţă simplă, lipsită de confort. Aşa am ales, nu am fost forţaţi de nimic. Am putea să trăim şi altfel, căci avem tot confortul la oraş, dar nu mai este ceva ce ne dorim.
Bunicii trăiau aşa, simplu. Mai simplu ca noi. Şi trăiau bine. Erau mai evoluaţi decât suntem noi acum, pentru că erau capabili să îşi producă singuri tot ce aveau nevoie pentru a trăi. Nu depindeau de nimeni şi nimic, şi trăiau viaţa în congruență deplină cu natura şi cu dumnezeu.
Odată ce ai dormit sub cerul liber, la mii de stele, nu îţi mai trebuie acoperişul de 5 stele… Iar faptul că îţi place să te joci cu jucăriile de lemn şi nu cu tableta său calculatorul, nu e dovadă de sărăcie, ci de congruență deplină cu ceea ce simţim.
Săraci sunt cei care nu ştiu pe ce lume trăiesc şi cred că lipsa de confort este dovada de sărăcie. Care nu concep viaţa fără maşină, 23 de grade în toată casa, baie cu gresie şi faianţă, confort la fiecare pas. Unii sărăcesc de fiecare dată când le folosesc… Noi? Ne îmbogăţim continuu.
Cu fiecare drum până la izvor, după apa de băut vie şi curată, ieşită direct din stâncă, suntem mai bogaţi! Iar jucăriile noastre de lemn sunt extrem de valoroase!
Dar unii, pur și simplu, nu înțeleg acest joc simplu, și nici nu îl vor înțelege vreodată în această viață, oricâte explicații le-ai da. Vorba lui fiimiu – Nu poți juca fotbal cu o minge dezumflată.
Eu o să mai zic doar că – Jucăriile de lemn nu sunt pentru toată lumea.
