Un blog despre viaţă
De-a lungul vieţii avem şansa să întâlnim oameni care ne ating sufletul… Oameni pe care alegem să îi iubim şi care aleg să ne iubească. Aceste momente sunt adevărate daruri, pentru că o relaţie în care iubirea este împărtăşită, poate fi o ocazie minunată de evoluţie spirituală. Atunci când iubeşti şi eşti iubit, egoul se …
Nu ştiu cum este viaţa pentru alţii, dar pentru mine, mulţi ani, ea a fost un lung şir de suferinţe, tristeţi, depresii, lipsă de perspective… Fără motiv! Pentru că pot spune că m-am născut ca fiind un om complet dotat, cu aptitudini şi daruri diverse şi că am avut parte de multe lucruri minunate de-a …
Ceasul a sunat. Soarele abia mijeşte şi pot vedea pe fereastră, în semiîntuneric, că cerul e curat, fără pic de nori şi că va urma o zi superbă. Pentru Anglia. E ora 4 – Stelian trebuie să meargă la lucru. De obicei dimineaţa e energic, coboară, pregăteşte porigge-ul – două borcănaşe pentru el, un castronel …
A fost odată, nu de mult, un băiat care a plecat de acasă într-o ţară străină pentru că îşi dorea să strângă repede nişte bani care să îi dea libertatea să trăiască liniştit, fără să mai muncească, o vreme. Şi o fată care şi ea a plecat de acasă în aceeaşi ţară străină pentru că dorea să dea un sens vieţii care trecea pe lângă ea, zi după zi, fără nici o schimbare. Cei doi s-au întâlnit în acea ţară străină şi s-au plăcut.
De-a lungul vieţii avem şansa să întâlnim mai multe suflete pereche. Şi, doar dacă suntem pregătiţi, sufletul geamăn sau complementar. Toate întâlnirile sunt karmice şi au menirea să ne ajute să evoluăm la nivel spiritual. Să ne apropiem şi mai mult de cunoaştere, de lumină si de adevăr. Să ne regăsim şi să devenim un suflet complet.
M-am trezit cu gândul în poveştile altora. De parcă a mea nu îmi ajungea!!! Da! Spune, tu! Mă întrebam eu, aşa în vis, cu o clipă înainte să deschid ochii, daca Vichingul e fericit cu femeia pe care a cunoscut-o. Acolo unde e acum. No, iaca care era prima mea grijă! Eu?! Eu sunt un …
Dragii mei, nu credeam că e posibil aşa ceva, dar am simţit-o din plin! O plictiseală atât de grea, încât îţi vine să plângi! Prima zi cu lolopul a fost amuzantă. No! Alergam eu incoace şi în colo ca o zână călare pe un inorog, fără să îmi fac griji de target sau de altceva. Mă luptam cu navetele cu alcool ca o amazoancă şi apoi iar încălecam lolopul meu! Frumos tare!
Primim întotdeauna ceea ce ne dorim şi suntem pregătiţi să înţelegem… După ce am trăit iubirea şi nu am mai căutat-o, am înţeles compasiunea şi mi-am dorit evoluţia spirituală, am ajuns să trăiesc recunostinţa în forma ei cea mai pură. Acum stiu că iubirea împletită cu compasiune duce la recunoştinţă
Şi, când mă plângeam mai tare că mi-e dor de iarba verde de acasă, am găsit şi de lucru în Anglia… Într-un depozit aflat la 15 minute de casă, tură de 8 ore, cate 4-5 zile pe săptămână, apoi 1-2 zile libere. Am zis eu că e ok, că pot face asta! Aşa că am fost la induction care este un fel de interviu – test, plimbare prin locaţie, discuţii – totul neplătit. Ce am văzut acolo părea amuzant, variat, antrenant.
Trebuia să vin în Anglia, pentru că jumătate din sufletul meu era aici. Şi aveam nevoie de timp petrecut împreună, departe de casă. Timp ca să ne potrivim, ca să ne sincronizăm bătăile inimii, visele, respiraţiile. Timp departe de tot ce îmi era mie familiar. Timp în afara zonei mele de confort. Timp departe de tot balastul pe care trebuia să las în urmă.