Societatea e cum e. Peste tot vor fi mame îngrijorate că fiica nu i se mărită şi nu-i face nepoţei. Vor fi şefi care îşi varsă ofurile de acasă pe angajaţii de la muncă. Vor fi femei care stau în relaţii toxice fie pentru copii, fie pentru că se tem că singure nu s-ar descurca. Vor fi legi care îţi taxează şi elasticul de la chiloţi. Şi câte şi mai câte…
Din fericire, omul are posibilitatea să aleagă. Indiferent de ce i se ia, liberul arbitru îi rămâne. Chiar dacă este în închisoare! Şi acolo poate alege să fie într-un anume fel. Să folosească timpul în favoarea lui. Să îl valorifice.
Fiica sâcâită de mamă poate alege să nu îi mai pese. Să nu îi mai răspundă mamei la telefon. Să îşi vadă de viaţa ei, exact aşa cum crede ea. Ce, viaţa fără copii nu-i bună?! Ba e! Mai ales în aceste vremuri în care viitorul omenirii e atât de sumbru… La ce să mai aduci şi alţi copii pe lumea asta?! Pentru ce?! Mai bine ai grijă de cei care deja au venit aici sau adopţi un animăluţ.
Angajaţii sâcâiţi de un şef cretin pot alege să plece. Locuri de muncă sunt. Azi, în România, mai multe ca niciodată! Peste tot sunt anunţuri de angajare. De ce? Pentru că jumătate din ţară lucrează pe afară.
Femeile din relaţiile toxice ar trebui să fie conştiente de faptul că o viaţă în certuri nu este deloc un exemplu bun pentru copii. Că nu le fac nicio favoare celor mici oferindu-le un tată cretin. Că au datoria să le arate că viaţa poate fi frumos trăită, în linişte şi împăcare. Şi să ştie că universul le va sprijini. Le va da soluţiile de care au nevoie ca să poată avea grijă de copii. Unde e un copil universul veghează. Întotdeauna. Desigur, nu îţi bagă în traistă, trebuie să faci ceva.
Cu legile e mai greu… Că nu poţi scăpa de ele decât în pădure. Într-o casă pe roţi sau în copac. Neştiut şi nevăzut. În condiţii rustice sau precare, cum ar zice un prieten care nu se poate lipsi de duș în casă. Dar, câtă fericire îţi aduce viaţa asta! Doamne! Să te poţi trezi în fiecare zi când vrei şi să faci doar ceea ce ai nevoie. Şi natura îţi dă resurse din belşug, slavă Domnului! Dacă ştii să deosebeşti plantele bune de cele mai puţin bune, ciupercile bune de cele nebune, cum să faci focul din nimic, cum să pescuieşti…
Da, pare o viaţă lipsită de confort, dar hai să analizăm un pic ce aduce confortul – taxe, dări, impozite, frici… Confortul ne ţine ţintuiţi în sistem, în lanțuri, asta e clar!
Bunicii noştri, unii dintre ei, puteau trăi fără să cumpere nimic. Numai că aveau pământ şi trebuiau să plătească impozitul… Cam atât. Că de curent se puteau lipsi. Apă aveau din puţ. Hainele și le făceau singuri. Mancarea la fel.
Fericiţi cei care pot trăi fără bani, doar cu ce produc din propria muncă…
Suntem sclavii confortului. Asta e baiul. Vrem să nu depunem prea mult efort. Să rămânem în cercul acela unde ne este călduţ. Unde nu sunt provocări prea multe. Ştim că acest confort îşi are preţul lui. Dar alegem să îl plătim.
Când oamenii venerează confortul este inutil să le vorbeşti de schimbare. Când cred ei că mai bine aşa, aici, unde se simt liniştiţi. Că deja s-au obişnuit. De ce să încerce ceva nou? Dacă se obişnuieşte, omului îi este bine şi spânzurat.
Când sclavul îşi venerează lanţurile este inutil să îi vorbeşti de libertate. Dacă omul nu vrea să scape de lanţuri, inutil este să îi vorbeşti despre potenţialul nedescoperit pe care îl are. Despre faptul că viaţa este o experienţă înălţătoare şi nu o rutină fără sens. Pentru a face asta, ar trebui să se scuture de tot ce nu ne place şi să începem un drum nou.
Doamne, cât de frumoase sunt aceste noi începuturi! Când alegi să laşi tot în urmă şi să îţi croieşti viaţa exact aşa cum visezi! În congruență deplină cu ceea ce simţi şi preţuieşti. Atunci universul e lângă tine 100%! Că eşti autentic şi te aude mai bine şi înţelege perfect ce vrei şi te susţine! Oricât de nebunesc pare planul!
Tot ce trebuie să faci este să decizi să ieşi din lanţurile pe care le porţi acum. Poţi face asta, soluţiile și ocaziile există! Dar numai dacă le folosești.
Ai nevoie doar de un pic de curaj, de puțină nebunie. Și de un efort să te scuturi de tot balastul care te ține pe loc. Apoi poți zbura exact acolo unde vrei!
