Este clar că omenirea este în cădere liberă. Drept în cap, într-un hău tehnologic, departe de spiritualitate, omenie, compasiune, fericire… Acolo sus, pe buza prăpăstiei în care cădem, rămân împăcate şi în armonie animalele, copacii, florile… Până şi greierii şi râmele stau mai bine decât noi, oamenii…
No, unii sunt prea prăpăstioşi. Deloc întâmplător, ajung la ei informaţii de pe diverse canale, postari de la diverşi Guru (nu ştiu care e pluralul…) care au avut revelaţii şi ştiu ei tot… Ştiri cu dezastre – multe false şi confirmate de personalităţi ca Șoșoaca… Şi câte şi mai câte. Ei cred în toate astea! Stau cu ochii pe ele şi le dau şi mai departe cu vehemenţă… Că oamenii din jur e naivi şi neştiutori… Culmea e că, în felul acesta, ei chiar creează o realitate care le confirmă informaţiile.
E normal! Dacă priveşti numai la dezastre, numai astea să fie în viaţa ta! Ajungi să le atragi! Ei îşi fac garduri înalte cu sârmă ghimpată ca să nu sară alţii în grădina lor (pe care încă nu o au…) şi să le fure mâncarea. Şi nu dorm noaptea de grija zilei de mâine.
La extremă, sunt… idealiştii. Cei care cred că în 10 ani vom umbla în maşini zburătoare, că energia va fi gratuită pentru toată omenirea, că oamenii vor avea un venit minim garantat şi vor putea face doar ceea ce le place… Ei cred că omenirea merge în sus, că a ieşit din epoca fierului, că nu mai sunt arse vrăjitoarele pe rug, că ne despart doar câţiva ani de… perfecţiunea supremă!
Ei? Dorm liniştiţi şi zâmbitori în pătucurile lor călduroase, se bucura de tot ce îi înconjoară, îşi cultivă legumele singuri în grădini în spirală şi dau bineţe căprioarelor care vin să le mănânce… Sunt mereu zâmbitori şi binedispuși, indiferent de ce ar face…
Viaţa lor e frumoasă. Fiecare zi le aduce ceva bun. De ce? Pentru că ei asta creează! Au o viaţă liniştită şi împăcată, fără provocări. Dacă apare ceva, sigur are o parte bună – eio vor găsi cu siguranță!
Mai rar, sunt cei de mijloc care nu sunt exaltaţi de dezastre, dar nici de evoluţie. Care văd cum, de la o zi la alta, oamenii devin din ce în ce mai limitaţi şi mai egoişti. Care au văzut că binele cu forţa nu se poate face, că fiecare îşi alege propria cale. Care au zile bune şi zile mai puţin bune. Care nu ar mai face copii în lumea asta, dar ar înfia unul care nu are părinţi. Care îşi fac singuri mâncarea şi dau şi la alţii, în mod cumpătat. Care îşi protejează pomii şi grădină de căprioare.
Aceştia cred că omenirea, în mare parte, nu vă supravieţui, dar că sunt câţiva care vor izbândi. Care par pregătiţi să supravieţuiască fără tehnologie. Care ştiu să meştereasca cele necesare traiului şi care respectă natura… Ei, trec prin depresii şi stări de exaltare. Par bipolari. Dar, sunt și cei mai aproape de realitate…
No, fiecare îşi creează propria realitate. Bună sau nebună. Însă, cred eu, că cei care văd cât mai multe lucruri bune în lumea asta grăbită să se autodistrugă, sunt cei cu sufletul bun. Căci, fiecare dintre noi recunoaşte în jur doar lucrurile cu care rezonează…
Adică, dacă eşti paranoic, vei vedea numai dezastre. Dacă eşti idealist, vei vedea totul roz bombon şi numai lucruri frumoase. Dacă eşti realist, devii bipolar şi te împarţi de la o zi la altă între două realităţi, ambele posibile… O inimă bună vede ce este frumos, una nebună, ce nu este frumos…
Cum e mai bine? Fiecare alege pentru el. Atât cât poate. Şi în funcţie de nivelul de evoluţie spirituală la care a ajuns.
Oricum, nimeni şi nimic nu moare. Nicimăcar corpul ăsta nu moare. Căci se transformă în altceva…
So, la ce să ne mai temem atâta de dezastre?
Murim de foame? Aşa, şi?
Nu o să mai avem curent? Aşa, şi?
O să ne îmbolnăvim din cauza stresului şi a mâncării plină de toxine? Aşa, şi?
Suntem nemuritori. Ne creăm singuri realitatea. Şi, ceea ce alegem să gândim, problemele pe care ne concentrăm… Le dăm din energia noastră… Le facem posibile în realitatea noastră… Le materializam.
Nu degeaba zice romanul că de ce te temi, nu scapi!
Poi, dacă e aşa, nu ar fi mai bine să ne creăm o lume idilică? Măcar azi?!
