Dacă vrei cu adevărat să faci ceva vei găsi o cale. Dacă nu, vei găsi o scuză.
Nu îmi aparţine şi nici nu ştiu cine a spus-o. Dar e bună pentru vibraţia acestei zile.
Am ajuns la vârsta de 50 de ani. Poate că am trăit mai bine de jumătate din viaţă sau mai am am doar câteva luni din ea şi atunci am trăit-o aproape pe toată. Nu contează. Pentru că sunt împăcată cu mine însămi. Nu şi cu toţi cei din jur, dar cu mine sunt ok. În sfârşit… Şi asta e tot ce contează, pentru că tu eşti singurul care se cunoaşte cu adevărat iar cei din jur sunt imposibil de mulţumit.
Vorba romanului – gura lumii doar pământul o astupă…
De-a lungul anilor din viaţa mea au fost zeci de probe. Deseori a trebuit să mă lupt cu morile de vânt ca să obţin ceva. Deseori am simţit că mi-am atins limitele de rezistenţă, că mai mult de atât nu pot face, că am făcut tot ce se putea face.
S-a întâmplat şi să abandonez drumul. Să mai las lucrurile şi în voia sorţii. Când, efectiv, după multe strădanii, nu mă mai interesa miza. Uneori lucrurile se rezolvau de la sine în favoarea mea, alteori în defavoarea mea. Asta e, nu a fost să fie… Universul ştie mai bine. Eu am făcut tot ce ţinea de mine…
Când eşti hotărât să faci ceva, orice, îţi sufleci mânecile şi te pui pe treabă. Nu stai prea mult să mai analizezi lucrurile. De undeva trebuie să le începi, mai ales dacă este un proiect mare… Desigur, îţi vei asculta intuiţia care te va ajuta să începi cu începutul lor şi nu de la mijloc.
Însă, dacă nu eşti hotărât, te pui pe analizat. Până la urmă chiar găseşti o scuză ca să amâni lucrurile. Iar, pentru mine, amânarea e moarte sigură. Cam tot ce am amânat a ajuns în uitare. Sunt zeci de proiecte amânate şi pline de praf de care nu cred că mă voi mai apuca vreodată în viaţa asta…
Modul în care procedezi (te pui pe treabă şi deschizi calea sau stai pe loc şi găseşti scuze) arată cât de hotărât eşti să faci acel lucru. Dacă este sau nu important pentru tine să îl faci.
Cred că la fel este şi în relaţii. Dacă ai întâlnit un om lângă care, poate, ai fi vrut să aveţi o experienţă de viaţă, dar acesta a găsit scuze că să nu o facă, să ştii că, de fapt, nu îşi dorea acel lucru. Scuzele pot fi frumos îmbrăcate, pot părea motive rezonabile, etice, morale sau mai ştiu eu cum. Dar sunt doar scuze, nimic mai mult… Dincolo de aparenţe, acei oameni, de fapt, nu vor să înceapă acea relaţie. Din păcate, nici nu vor să fie oneşti. Sau nici nu îşi dau seama că nu sunt oneşti cu ei înşişi şi, prin urmare, nici cu tine.
Dacă te vroia în viaţa sa, pornea la drum alături de tine. Pur şi simplu! Fără să mai stea să judece lucrurile, să le descoasă, să tragă concluzii, să facă planuri. Se lua şi venea la tine! Zbura către tine! Ca vântul şi ca gândul! Trecea peste orice!
Prin urmare, ține minte aceste cuvinte: dacă vrei cu adevărat să faci ceva vei găsi o cale, dacă nu, vei găsi o scuză!
