Trăim vremuri în care nu te mai poţi baza pe nimic din exterior. Apar tot mai multe dovezi că istoria e măsluită, geografia e măsluita, vaccinurile sunt măsluite, economia e măsluită… Până şi noile invenţii ajungi să le priveşti cu scepticism, căci sigur sunt măsluite şi ajung să deservească alte scopuri decât cele declarate.
Tot mai mulţi oameni simt că cineva vrea să le fure calul. Că ceva nu se mai potriveşte deloc cu ce ştiau, cu ce simt, cu ce erau obişnuiţi.
Eu zic că se trezesc, căci nu mai accepta să creadă ce li se spune, ce au fost învăţaţi în şcoală, ce văd la televizor. Dar e bulversant! Te simţi că un pui de găină inocent care acum a ieşit din ou şi nu ştie ce poate să mănânce, pe cine să urmeze, unde să doarmă, de cine să se ferească… Iar uliul dă rotocoale pe cer… tot mai strânse şi mai aproape de pământ, gata să îşi înfigă ghearele în tine.
Mâncarea nu mai este bună pentru noi. Apa am ajuns să o cumpărăm şi să o bem din pet-uri. Valorile sunt răsturnate. Bărbaţii sunt efeminaţi, femeile masculinizate. Eleganța, rafinamentul, onoarea, compasiunea sunt tot mai rar întâlnite – când avem parte de ele, le urmărim sideraţi, ca fiind din alte timpuri.
Oamenii trăiau simplu în urmă cu doar câţiva zeci de ani. Bunicii mei trăiau simplu. Îşi produceau singuri mai tot ce aveau nevoie şi, dacă nu ar fi fost impozitele, nici nu ar fi avut nevoie nici de bani. Căci erau făuritori şi independenţi de energie şi tehnologie. Şi erau mai aproape de adevăr. Se bucurau de lucrurile de zi cu zi, trăiau clipa, se ajutau şi se respectau.
Fraţii erau fraţi, părinţii erau părinţi, şcoala era școală… Da, chiar învăţau ceva la şcoală! După 3-4 luni de desluşit abecedarul şi socotitul, copiii învăţau să facă diverse lucruri care le-ar fi putut fi de folos după absolvire. În clasa a 4-a ştiau ceva contabilitate, să planteze pomi, să grădinărească, să meştereasca în lemn, să coasă…
Bunica a urmat doar 4 clase, dar acestea chiar au contat.
Azi îţi toceşti coatele pe băncile şcolii 12 – 17 ani şi, când termini, nu ştii încotro să o iei… Căci le ştii pe toate şi nimic util! Nimic folositor să îţi câştigi traiul… Nu mai e ceva neobişnuit ca cei care au terminat o facultate să urmeze un curs de frizer sau de barman ca să se poată angaja pe undeva…
Relaţiile au şi ele de suferit. Tot mai muţi tineri fie rămân singuri, fie se căsătoresc pentru a divorţa după doar câţiva ani. Mulţi nici nu mai fac copii, fie pentru că nu mai pot (sterili fiind), fie pentru că nu vor să mai aducă un suflet pe lumea asta chinuită. Abia se descurcă ei, dar să mai crească şi un copil!?
Copiii au devenit un lux! Îţi trebuie bani pentru însămânţarea în vitro, pentru a-l naşte (căci nu se mai naşte pe cale naturală, ci doar cum recomandă medicul…), pentru a-l hrăni (căci laptele matern nu mai e bun, ci trebuie altceva…), pentru a-l educa…
Şi când ştii cât te-ai chinuit tu în lumea asta, la ce să mai faci un copil?! Să îl condamni şi pe el la o viaţă de chin?!
Biserica ar trebui să fie un sprijin pentru cei nevoiaşi, dar nu se mai satură… Mai nou, își dă arama pe față, deschide portaluri…
E în stare să ia şi haina de pe enoriaşi. Preoţii lălăie aceleaşi slujbe, absenţi şi fără har… Sunt ca nişte păpuşi de ceară aurii…
….…………………………
Ce ne mai rămâne de făcut în lumea asta care se apropie de sfârşit?
Să ne orientăm către interior, căci exteriorul e tot contrafăcut. E timpul să conştientizăm că nu suntem trupul ăsta, că tot ce ne înconjoară este o proiecţie a propriilor simţuri în urma programelor create de Ei, pentru beneficiul lor.
Credeţi că mai putem alege ceva?! Cine să ne conducă, ce să mâncăm, cum să trăim?! Treziţi-vă! Totul e atât de bine măsluit! Aparent alegem noi. Dar ce alegem? Ce ne dau ei… Stânga sau dreapta, tot a lor este…
Aici nu mai e de stat. E vremea evacuării, e timpul să mergem acasă. Să ne luăm şi să ne ducem din lumea asta de Ei creată.
Nu mai are sens să te reîncarnezi aici, căci nu e nici vorbă de evoluţie, ci doar de sclavie…
Eu nu vă urez la mulţi ani, căci cu cât o lungim mai mult pe aici, cu atât suntem mai secătuiţi şi ne îndepărtăm mai mult de ceea ce suntem cu adevărat…
Țineți minte că nu avem de ce să ne temem căci suntem divini şi nemuritori. În plus, în jurul nostru sunt tot mai multe entităţi care vor să ne ajute, nu suntem singuri. Acum au venit în număr şi mai mare, pentru că ştiu că totul devine mai greu şi sunt aici să ne sprijine în procesul de ridicare din realitatea 3d şi 4d. Sunt aici pentru că avem aripi, dar am uitat să le folosim…
Vă urez trezire grabnică! Fulgerătoare!
Abia aştept să plecăm, scântei divine ce suntem, în număr cât mai mare din holograma asta a sclaviei!
Şi, dacă trezirea durează, încercaţi să rămâneţi în iubire. Ieşiţi din situaţiile care vă trag în jos, spuneţi nu la ceea ce vă îngreunează sufletul, aveţi grijă de voi, căci sunteţi minunaţi!
Trezire grabnică, scântei divine!
