Şi, când mă plângeam mai tare că mi-e dor de iarba verde de acasă, am găsit şi de lucru în Anglia… Într-un depozit aflat la 15 minute de casă, tură de 8 ore, cate 4-5 zile pe săptămână, apoi 1-2 zile libere. Am zis eu că e ok, că pot face asta! Aşa că am fost la induction care este un fel de interviu – test, plimbare prin locaţie, discuţii – totul neplătit. Ce am văzut acolo părea amuzant, variat, antrenant. Fiecare angajat are câte un lolop – un fel de motostivuitor cu volan – cu care cară un palet sau o… cuşcă mai mare. Şi câte un watch – un dispozitiv prins pe mână care e conectat wireless la sistemul IT folosit de depozit. Dispozitivul e legat de un scanner prins pe deget. Mişunau ca nişte furnicuţe prin tot depozitul, claxonând de zor, încoace şi încolo! Părea chiar distractiv totul!
Următoarele două zile, care au fost plătite, am avut parte de traininguri şi teste. Prima zi a fost pentru a învăţa care sunt regulile şi cum se conduce lolop-ul. Teoria ca teoria – am terminat prima testul cu o singură greşeală! Practica, însă… O, boy! Sincer, nu credeam să trec de proba practică – care presupunea să încarc pe lolop un palet la începutul traseului, să parcug apoi un mic poligon respectând toate regulile învăţate şi fără să lovesc nimic. La final să descarc paletul, cât mai central pe culoarul de depozitare şi să parchez lolopul. Şi totul în 15 minute!
Da! Am fost stresată de testul ăsta! Cu adevărat!
La trainigul de conducere lolop am rămas doar eu, o fată, şi încă doi băieţi – unul fiind Stelian, căci am pornit amândoi în această aventură, chiar dăcă el mai are un job. Restul au picat testul de teorie. Cei doi băieţi s-au descurcat admirabil, încă de la început! Păreau născuţi pe loloape! Eu?! Hihi! Am dărâmat decorul de vreo 5 ori… Am uitat să opresc unde trebuia… Am uitat să claxonez… Am uitat tot! Bine că nu am călcat pe nimeni! Dar se vede că universul a vrut să îmi deschidă calea, pentru că trainerul a avut infinită răbdare şi m-a instruit suplimentar, ţinându-se după mine împreună cu ceilalţi doi băieţi, spunându-mi iar şi iar ce să fac.
Înainte de test, am tras o gură mare de aer şi mi-am impus să mă relaxez. Am mers încet, foarte încet, şi am făcut doar 2 greşeli micuţe. Aşa că, spre marea mea uşurare, am trecut şi de proba practică! Aveam acum dreptul să folosesc lolopul!
În a treia zi am învăţat cum se foloseşte watch-ul şi cum se aşează produsele pe palet astfel încât să obţii o structură rezistentă care să ajungă cu bine la magazin. Şi am dat şi un test scris pe care, desigur, l-am luat!
Pe scurt, watch-ul acela îţi spune ce să faci, la ce produs să te duci, dacă ai scannat un alt produs nu te lasă să treci mai departe, unde să duci paletul sau cuşca la final. Apoi preiei o altă listă! Nu îţi permite să greşeşti!
Ziua următoare am şi început munca! Dimineaţa mi-am luat un lolop şi un watch, am preluat o listă şi am început să pickuiesc produse de prin depozit. Primele două săptămâni nu am target, aşa că pot lucra încet, fără grabă. Totul e să nu dărâm ceva pe acolo şi să stric produsele! Sau să calc pe cineva, doamne fere’!
Să ştiţi că, deşi la începututl zilei eram extrem de stresată – ghiciţi de ce! La final deja mă simţeam ca o profesionistă pe lolop! Înafară de faptul că… am avut două liste cu baxuri cu alcool şi alte chestii grele care m-au epuizat… Totul a fost minunat! Am furnicit şi eu prin depozit ca toţi ceilalţi, fără să calc pe nimeni şi fără să stric nimic!
Zilele următoare am aflat cum poţi să eviţi listele cu alcool. Acum ştiam deja că rafturile AA – BG sunt numai cu alcool şi era de preferat să le evit şi mai ştiam şi cum! La instrucţie nu te învaţă trucrurile astea… Dar în depozit sunt şi români şi câteva femei.
Ea m-a oprit! A văzut că aveam o cuşcă plină cu alcool şi i s-a făcut milă de mine. Era o femeie mai mică şi mai slabă decât mine care lucra acolo de mai bine de un an şi ştia toate trucurile ca să eviţi greutăţile şi să îţi faci şi targetul. Pot spune că mi-a deschis ochii şi am început să văd altfel tot ce se întâmpla în jur. Ce făceau ceilalţi şi nu prea înţelegeam, acum a devenit clar. Când ai target nu prea mai poţi respecta regulile şi apelezi la scurtături care să îţi uşureze viaţa.
-Teoretic, nu am voie să îţi spun toate astea! Te rog să nu spui nimănui că ştii de la mine. Dar altfel nu ai cum să rezişti! În două săptămâni o să fii terminată! În plus, în Anglia este o lege care interzice depozitelor să pună femeile să lucreze cu alcool, dar aici nu se respectă. De aceea nu o să te cheme niciodată să te întrebe de ce ai refuzat o listă cu alcool.
Deci, acum lucrez într-un depozit ca order picker, conduc un lolop, am un watch pe mână şi un scanner pe deget şi sar peste rafturile cu alcool de numa-numa! Direct la chipsuri şi şerveţele!
Am deja 3 zile de pickuit şi muşchii mei, nefolosiţi atâta vreme, au început să se trezească. Mă doare tot corpul de parcă m-a călcat un elefant, piece by piece, fără grabă. După ce a terminat într-un sens, a reluat-o în sens opus. Iar şi iar…
Dar e de înţeles. Până acum am avut doar job-uri de birou sau de lucrat din pat. Acum fac mişcare!
Una peste alta, totul e bine. Nu ştiu, însă, cât o să dureze treaba asta, pentru că… Îmi e dor de acasă!!! Şi, chiar dacă se pot câştiga bănuţi frumoşi, încep să simt că nu merită…
Ne-am propus să rezistăm două săptămâni şi apoi mai vedem!
Felicitari ! De cand ti-am citit “scrisoarea” nu-mi mai iese din cap cuvantul LOLOP. Ma gandesc daca ai puterea sa rezisti. Se zice ca dupa ce ai gasit un servici prima ta grija este sa gasesti un alt servici mai usor si mai bine platit. Aplica si tu regula asta si poate o sa gasesti ceva mai pe profilul tau de economista. Iar daca nu gasesti,intr-un an de zile sa zicem, te intorci acasa. Care-i treaba ? Mureai de foame aici ? Ce lolop-ul meu !