Vorbeam cu un prieten care nu este sigur dacă vrea sau nu să se căsătorească cu fata pe care a cunoscut-o de câteva luni. Totul este bine între ei, dar el pare a avea reţineri, pentru că nu crede în căsătorie. “Cu ce poate schimba situaţia o hârtie obţinută la primărie”?! M-am susprins spunându-i: “Când întâlneşti persoana potrivită, căsătoria capătă un sens spiritual…”
Şi iată-mă meditând la acest subiect…
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Am fost căsătorită timp de 5 ani. Eram însărcinată şi probabil el, tatăl copilului, s-a simţit obligat să mă ceară în căsătorie. Nu eram foarte sigură dacă vreau sau nu să fac acel pas, dar, pentru că eram deja în 7 luni şi toţi ne întrebau “Voi când vă luaţi?”… Am ales să accept propunerea lui. De dragul liniştii. Şi ca să nu mai fie nevoie să mă gândesc la nimic legat de acel subiect. Eu vroiam doar să îmi cresc copilul în armonie şi pace. Nu prea îmi păsa ce nume vom purta eu şi copilul. Dar le păsa celor din jur, sâcâitor de mult!
Când am păşit pe prima treaptă a casei căsătoriilor, am simţit fiorul panicii cum urcă rece pe spatele meu. Şi m-am oprit o fracţiune de secundă. Atunci am realizat că undeva în adâncul sufletului meu nu eram deloc împăcată cu ceea ce urma să fac. Ne iubeam noi, dar, după ce îl anunţasem că vreau să păstrez copilul, ne distanţasem foarte mult unul de celălalt. Erau deja multe aspecte care mă făceau să ştiu că voi fi foarte singură în acel mariaj…
Am trecut peste acel sentiment de spaimă cu gândul – “Nu-i bai! Există şi divorţul”. Şi am păşit pe treptele următoare până la a spune “Da.”
Cereri în căsătorie am mai primit. De fiecare dată răspundeam fără să gândesc prea mult: “Căsătorie?! Am mai făcut-o şi nu e nimic interesant acolo! Dimpotrivă! Nu mai îmi trebuie!”
Acum însă privesc căsătoria altfel…
Am avut şansa să întâlnesc un om din acelaşi aluat ca mine… În mai puţin de o săptămână relaţia noastră a evoluat în modul cel mai firesc cu putinţă. Totul a curs de la sine… Fără echivoc, fără temeri, fără ascunzişuri… Fiecare dintre noi s-a deschis deplin în faţa celuilalt… Atât de mult, încât nu mai sunt secrete sau gânduri ascunse între noi. Ne auzim înainte de a ne vorbi, ne simţim înainte de a ne vedea, ne completăm şi ne potenţăm unul pe celălalt aşa cum nici nu credeam că e posibil…
În fiecare dimineaţă ne trezim mulţumind Universului pentru faptul că ne-a adus unul lângă celălalt.
Am fost uimită de ceea ce m-am auzit spunând odată la trezire, eu, cea care nu mai vroiam să mă mărit!
-Noi doi ar trebui să ne căsătorim…
El, deşi dormea, m-a auzit şi s-a trezit imediat. Era fericit, încântat, dar şi uimit! Încercase să îmi vorbească despre asta încă din primele zile, dar eu îl oprisem hotărât cu un “Nu! Eu nu mai vreau să mă căsătoresc”! Iar acum tot eu, aproape în somn, vorbeam de căsătorie!
Cum mă simţeam eu?! Era uimită! Cuvintele acelea îmi veniseră pe buze fără să le fi gândit! Exprimau ceea ce simţeam în acea primă clipă a zilei în care abia ieşisem din starea de somn.
Era ca un mesaj cu care veneam din subconştient! Nu îmi venea să cred că eu spusesem asta!
Mi-am analizat mai adânc senzaţia şi, da! Era clar pentru mine! Legătura aceea dintre noi trebuia binecuvântată printr-o căsătorie! Nu mă gândeam la primărie, la schimbare de nume şi hârtii de la primărie ! Ci la o binecuvântare a relaţiei noastre. Binecuvântare pe care ne-o putea da un preot, sau poate chiar noi înşine într-un cadru spiritual festiv.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Acum privesc căsătoria ca pe o uniune sprituală între două suflete care pot forma un tot unitar!
Nu are nici o legătură cu primăria sau cu certificatul de căsătorie! Este binecuvântarea celestă a relaţiei dintre două suflete care s-au întâlnit şi pot evolua împreună pe un acelaşi drum. E asemeni unei mantre care protejează relaţia sacră dintre ei! Este cea care creează în jurul amândoura o aură energetică benefică, imposibil de zdruncinat din exterior! Este un legământ spiritual între două suflete, întrupate într-o femeie şi un bărbat: că vor avea grijă de iubirea lor, unul de celălalt, că se vor susţine, asculta şi respecta în fiecare clipă a acelei vieţi!
Şi mai simt că această legătură este unică într-o viaţă şi este posibilă doar între acele suflete care sunt menite să fie împreună!
