Un blog despre viaţă
Primim întotdeauna ceea ce ne dorim şi suntem pregătiţi să înţelegem… După ce am trăit iubirea şi nu am mai căutat-o, am înţeles compasiunea şi mi-am dorit evoluţia spirituală, am ajuns să trăiesc recunostinţa în forma ei cea mai pură. Acum stiu că iubirea împletită cu compasiune duce la recunoştinţă
Şi, când mă plângeam mai tare că mi-e dor de iarba verde de acasă, am găsit şi de lucru în Anglia… Într-un depozit aflat la 15 minute de casă, tură de 8 ore, cate 4-5 zile pe săptămână, apoi 1-2 zile libere. Am zis eu că e ok, că pot face asta! Aşa că am fost la induction care este un fel de interviu – test, plimbare prin locaţie, discuţii – totul neplătit. Ce am văzut acolo părea amuzant, variat, antrenant.
Trebuia să vin în Anglia, pentru că jumătate din sufletul meu era aici. Şi aveam nevoie de timp petrecut împreună, departe de casă. Timp ca să ne potrivim, ca să ne sincronizăm bătăile inimii, visele, respiraţiile. Timp departe de tot ce îmi era mie familiar. Timp în afara zonei mele de confort. Timp departe de tot balastul pe care trebuia să las în urmă.
Căsătoria este o uniune sprituală între două suflete care pot forma un tot unitar. Nu are nici o legătură cu primăria sau cu certificatul de căsătorie! Este binecuvântarea celestă a relaţiei dintre două suflete care s-au întâlnit şi pot evolua împreună pe un acelaşi drum. E asemeni unei mantre care protejează relaţia sacră dintre ei! Este cea care creează în jurul amândoura o aură energetică benefică, imposibil de zdruncinat din exterior! Este un legământ spiritual între două suflete, întrupate într-o femeie şi un bărbat: că vor avea grijă de iubirea lor, unul de celălalt, că se vor susţine, asculta şi respecta în fiecare clipă a acelei vieţi!
Imaginea alăturată mi-a creat o senzaţie neplăcută, încă din prima clipă. Fotografia unui bătrân, bolnav, obosit şi lipsit de vitalitate care ţine un nou-născut în braţe… m-a făcut să mă înfior şi să mă gândesc la un vampir care se hrăneşte… De ce nu este bine să lăsăm un nou-născut an să stea cu un bătrân?! Ce se ascunde aici?!
Da, e adevărat! În Anglia plouă. Nu mult, cât des şi mărunt! Iar vreme e foarte schimbătoare! Te uiţi pe geam – e soare! Te îmbraci, te încalţi, ieşi pe uşă – plouă! Nu poţi pleca de acasă fără umbrelă! De fapt, poţi, dar rişti ca în zece minute să fii ud până la piele…
Dragii mei, dacă sunteţi interesaţi, acum puteţi citi primul meu roman – “Femeile au nevoie de iubire”. Încă nu există în varianta tipărită, dar, pentru o mică sumă, se poate downloada în format electronic. Plata se poate face prin paypal sau prin card prin site-ul paypal.com.
Toţi bănuţii obţinuţi astfel îi voi folosi pentru a tipări cărţile şi toţi cei care au contribuit vor primi un exemplar!
Sunt în armonie cu tot ce mă înconjoară, văd cu claritate situaţiile şi aleg cu înţelepciune calea cea mai benefică pentru mine. Mă eliberez de tot ceea ce nu îmi mai foloseşte şi aduc în viaţa mea acele persoane şi evenimente care mă ajută să evoluez.
Chiar dacă nu dau dovadă de prea multă imaginaţie în ceea ce priveşte arhitectura, englezii compensează din plin cu ferestrele de la parter dar şi cu designul numerelor de pe căsuţe!
O relaţie împlinită şi care are potenţialul evoluţiei spirituale este un dar divin! Ea are nevoie de atenţie şi înţelepciune pentru a-şi împlini menirea. Sigur, tot bărbatul are cheia! Dar, de data aceasta, rolurile – femeie, bărbat – se vor schimba! Fiecare dintre ei experimentând, deopotrivă, ambele valenţe!